Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke

sâmbătă, 21 aprilie 2007

APEL PENTRU MODIFICAREA LEGII 213 DIN 06.01.2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica

Legislatie: Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica
Scris la Wednesday, May 03 @ 12:49:05 CEST de catre asymetria

APEL PENTRU MODIFICAREA LEGII 213 DIN 06.01.2004
privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania


Scop : preintampinarea efectelor unor intentii contrare legislatiei europene si a legilor liberei concurente care conduc la deturnarea sensului profesiei de psiholog

Aparitia unei legi care sa reglementeze activitatea de libera practica din domeniul psihologiei a fost primita de reprezentantii breslei cu entuziasm. Motivul acestei stari de spirit generale l-a constituit statutul si rolul confuze si nu de putine ori umilitoare pe care practicantul acestei profesii le-a avut, le are înca, în societatea româneasca.
O lege care sa se constituie într-un cadru juridic de referinta pentru desfasurarea activitatii de psiholog, a creat o stare de efervescenta, fiecare psiholog, tânar sau mai vârstnic nutrind speranta ca:
Dupa ani si ani de haos, se va crea un climat de ordine si de cooperare între profesionisti, care sa conduca la cresterea nivelului de competenta în profesie si, implicit, la cresterea motivatiei, a prestigiului unei profesii liberale si a sentimentului de utilitate sociala a psihologului venind astfel in intampinarea cerintelor si asteptarilor legitime ale societatii romanesti.
Dupa ani si ani de haos, psihologia isi va asuma si isi va clarifica, la fel ca si justitia si orice alta profesie care contribuie la structurarea normalitatii sociale, raporturile cu trecutul de care trebuie sa se desparta si isi va adapta discursul si metodele la realitatea in care traim si la timpul Europei catre care ne indreptam devenind cu adevarat o profesie liberala.
Psihologia si psihologii vor contribui la tranzitia de la o societate bazata pe control social si pe excludere in care viata cetateanului era controlata si planificata aproape complet de catre stat, la o societate bazata pe cunoastere, combaterea excluderii si centrata pe noi competente de baza in care cetateanul este privit ca o fiinta autonoma care are drepturi si isi poate planifica singur viata.
Aceasta lege va constitui un suport pentru implicarea indeplinirea obligatiilor sociale ale disciplinei, domeniului si practicantilor pentru ca psihologul sa depaseasca conditia de martor care constata statistic numarul de evenimente sau incidente din spatiul social si sa intervina si sa se implice activ in viata cetatii urmarind crearea starii de bine la nivelul individului si societatii.
Aceasta lege va permite descatusarea energiilor creatoare ale psihologilor români prin apartenenta la o comunitate profesionala bine definita si prin depasirea izolarii anterioare fata de comunitatea stiintifica internationala.
Psihologia si psihologii vor beneficia de protectie din partea unor organisme constituite pe baza acestei legi si de sprijin, în primul rînd stiintific, pentru practicarea acestei profesii ?n conditii de onorabilitate, care sa-i restituie practicantului acestei profesii demnitatea si mândria de a fi psiholog.
Analizând cu atentie si cu responsabilitate modul în care Colegiul Psihologilor din România, constituit în baza Legii 213, încearca sa puna în practica continutul acestei legi, constatam ca în locul aspiratiilor, idealurilor si sperantelor care l-au caracterizat pe psihologul român în momentul aparitiei legii, ne confruntam cu un demers birocratic de tip autoritar folosit pentru obtinerea controlului social integral asupra domeniului si comportamentului practicantilor in scopul detinerii monopolului asupra întregii activitati de psihologie in special din sectorul privat .
Pentru atingerea acestui scop, autorii Proiectului de functionare a activitatii de psihologie pe baza Legii 213 nu au ezitat sa eludeze legile tarii ca si sistemul legislativ european, cel care constituie baza juridica si politica de discutie pentru integrarea Rom?niei ?n UE. Astfel:
Aceasta lege nu a fost publicata in presa, nu a fost supusa dezbaterii societatii civile si nu a luat in considerare asteptarile societatii romanesti actuale.
Continutul legii 213 si al Normelor metodologice aferente de aplicare sporesc starea de confuzie si incertitudine p?na la a crea o situatie de haos .
Pretentia legii 213 de a conferi dreptul de practica unei persoane nu in urma absolvirii unei facultati ci in urma obtinerii unei autorizatii (sau a n autorizatii) este o incalcare a principiul autoritatii si autonomiei universitare si in acelasi timp deschide calea abuzurilor si coruptiei .
Disjunctia creata artificial la noi intre Asociatia Psihologilor si Colegiul Psihologilor (in tarile democratice cu traditie nu exista Colegii...), ambele fiind de fapt asociatii profesionale, respectiv intre apartenenta la o profesie si dreptul de a o practica, genereaza frustrare in randul comunitatii psihologilor prin osmoza intre cele doua organizatii atunci cand este vorba de obligatiile membrilor si estomparea limitelor acestora cand este vorba de drepturile lor.
Devine din ce în ce mai limpede ca scopul primordial al Colegiului Psihologilor din România, definit de fapt si de drept o asociatie profesionala, nu este in primul rand realizarea unui cadru optim pentru exercitarea profesiei sau aspectul stiintific al activitatii de psihologie (Asociatia Psihologilor indeplineste suficient aceste sarcini ). Prin extinderea functiei de control prevazuta initial ca o simpla componenta apartinand Asociatiei Psihologilor, la dimensiunile unei structuri care asimileaza complet propria origine , se urmareste inducerea unei dependente in randul psihologilor prin controlul activitatiilor lor sub aspect administrativ, economic si comercial de catre instante birocratice care se substituie celor in drept (controlul veniturilor,etc). Mai mult, nu se prevede si acreditarea psihologilor angajati ?n unitati economice si neeconomice de stat ceea ce instituie o discriminare. In realitate nu exista interes pentru competenta profesionala ci numai pentru controlul gândirii independente si pentru piata privata a serviciilor de psihologie .
Regimul special (echivalari, privilegii, drepturi,etc.) care se acorda psihologilor din Ministerul de Interne si al Apararii Nationale reprezinta o grava eroare deoarece intr-o societate democrata structurile militare sunt sub controlul societatii si nu invers. Legea instituie in mod indirect un control inadmisibil al structurilor militare (cf.Art.18,alin.3 din Norme Metodologice ) intr-un domeniu profesional care intereseaza de fapt intreaga societate, si in cele mai sensibile si profunde structuri ale ei , semnaland existenta in adancime a unor procese tacite care contrazic discursul social oficial. In acelasi timp, acest regim este discriminatoriu si reprezinta o ofensa provocatoare de tensiuni la adresa celorlalti psihologi.
Colegiul se declara asociatie profesionala nonguvernamentala (”entitate independenta de autoritatile statului, specializata, autorizata sa functioneze prin lege organica, condusa de catre personalitati unanim recunoscute ale profesiunii, reglementand unitar exercitarea unei profesiuni ” - cf. ”precizarile juridice” de pe site-ul http://www.copsi.ro) cu atributii la nivel national si international. In acelasi timp isi subordoneaza in mod indirect si prin transfer de autoritate o institutie a statului roman. Legea obliga Ministerul Educatiei si Cercetarii (institutie de stat) sa transforme ”propunerile” Colegiului (asociatie nonguvernamantala) in ordine pentru psihologii care ii sunt arondati. In alti termeni, Institutia de stat devine o extensie a intereselor Colegiului.
Colegiul incearca astfel sa-si aroge drepturi si atributii proprii unui minister (folosirea timbrului sec, etc) si, pe cale de consecinta, actioneaza asupra tribunalelor si Registrului Comertului din România prin impunerea modului de desfasurare a activitatii ?n domeniu si controlul financiar al acesteia. Comparatia care se face cu organisme similare din domeniul sanatatii si al justitiei este inadecvata deoarece at?t activitatea medicilor cât si activitatea juristilor este reglementata, la nivelul cel mai înalt de ministerele de resort. Nu exista si un minister al psihologiei, iar legile tarii nu permit substituirea Colegiului unui astfel de minister. Vom face si precizarea ca profesia de psiholog are un specific aparte, care nu poate fi comparat nici cu specificul muncii de medic si nici cu cel al activitatii unui jurist.
Modul nedemocratic (”conspirativ” si in absenta presei ) în care s-au facut alegerile pentru functiile de conducere ale Colegiului (un articol pe aceasta tema, referitor la starea psihologiei din România, a fost publicat pe Internet dar numai in diaspora *), demonstreaza intentiile existente ab initio, de numire în functiile respective a unor persoane care sa serveasca unor interese obscure deoarece conducerea Colegiului este un aparat birocratic imens de aproape 70 de persoane. Un exemplu si o dovada în acest sens o constituie alegerea în conducerea Colegiului a unor persoane în lipsa, persoane care cu greu pot dovedi ca sunt somitati stiintifice incontestabile în domeniu.

Prin modul de constituire al conducerii Colegiului se încearca obtinerea de avantaje pentru profesorii universitari în detrimentul psihologilor practicieni, acreditîndu-se ideea conform careia acestia ar fi superiori din punct de vedere profesional practicienilor. Fara sa negam valoarea universitarilor romani din domeniu , vrem sa atragem atentia ca si în acest caz asocierea cu alte domenii cum ar fi medicina este una nerealista. Un profesor doctor de la Facultatea de medicina este ?ntotdeauna si un mare practician. Acest lucru nu se ?nt?mpla si ?n psihologie unde, de cele mai multe ori, profesorii sunt rupti de realitatea aplicarii practice a psihologiei. Decenii in sir, nici un student nu si-a putut face o planificare a carierei profesionale pentru ca nu a aflat niciodata nimic despre conditiile in care isi va putea exercita profesia dupa terminarea facultatii .
Legea 213 nu pevede sanctiuni clare pentru psihologii care s-au angajat sau se angajeaza direct sau indirect în actiuni contrare drepturilor omului si demnitatii persoanei cu atat mai mult inainte de 1990, cand nici o instanta universitara si nici de alt ordin nu a luat pozitie publica si nu a aparat domeniul, practicantii lui, deontologia profesionala si, cu atat mai mult, drepturile sau interesele cetatenilor atunci cand acestea au fost incalcate. Pe de alta parte, psihologii sunt anchetati dupa un cod de procedura disciplinara de tip militar (sau chiar penal) care nu prevede in ce conditii clare poate fi suspendat sau ridicat dreptul de a profesa dar judeca, printr-o formulare tipica regulamentelor militare, ”orice fapte savarsite in legatura cu profesia care sunt de natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul acesteia”. (cf.Cod de procedura disciplinara-www.copsi.ro).
Continutul legii si al propunerilor de punere a ei în practica, conditioneaza si limiteaza dreptul de exercitare al profesiei ( ” este o lege care descrie si bate in cuie o profesie ” ) si aduce practicantii domeniului din nou in situatii de dependenta fata de autoritati birocratice si administrative. Ratiunea de a fi a Colegiului nu este foarte clara. Psihologii depind total de Colegiul pe care trebuie sa-l sustina financiar fie ca membrii ai Asociatiei Psihologilor fie ca membrii ai Colegiului Psihologilor dar acesta nu are fata de psihologi nici o responsabilitate. Potrivit legii in discutie, el doar ”ocroteste” ( dar nu garanteaza ) drepturile acestora, in schimb isi asuma rolul discretionar de a le ”reprezenta” interesele si de a le controla in mod ”altruist” veniturile.
Sub umbrela legii se instituie un mecanism al dependentei totale a psihologilor fata de Colegiu prin obtinerea a n+1 autorizatii si reautorizarea periodica a tuturor psihologilor. Ca atare, avem o ”organizatie profesionala nonguvernamentala” dar care ”da ordine Ministerului Educatiei si Cercetarii, are drept de folosire a timbrului sec si foloseste prin lege sedii obtinute de la Regia Protocolului de Stat! Aceasta ”organizatie profesionala nonguvernamentala” devine in realitate o afacere privata de tip ”perpetuum mobile”, in care clientela alcatuita numai din psihologi este garantata, identificata, numarata si programata constant si periodic cu ajutorul legii pe toate segmentele de varsta si pe toate specializarile.
In esenta, litera si spiritul acestei legi prin mentalitatea care sta la baza ei (cf.legea ca atare, normele metodologice de aplicare si precizarile juridice de pe site-ul www.copsi.ro) ne întorc, în mod surprinzator, la forme de organizare de tip birocratic-comunist, in care, sub umbrela unei legi conceputa in maniera autoritara, libertatea de actiune si de constiinta a psihologului este restransa pana la depersonalizare , încalcînd atât legile concurentei, statutul unei profesii liberale cât si principiile legislative prevazute de drepturile omului si de Uniunea Europeana .
Din aceste motive va propunem spre analiza punctul nostru de vedere cu privire la problemele reale ale comunitatii psihologilor romani avand convingerea ca acestea intereseaza in egala masura si societatea romaneasca actuala.

7 martie 2006

Semneaza:
Bianca ALDEA, Designer, New Jersey, SUA
Elena ANDRONACHE, matematician, Bucuresti
Liliana BERTEA, Fashion Designer, New Jersey, SUA
Stefana BIANU, vicepresedinte CMR, Paris
Gabriel CATALAN, istoric, Bucuresti
Dan CULCER, presedintele Association des Journalistes Roumains Ouest, scriitor, ziarist, Franta
Nicolae DAMASCHIN, inginer, Bucuresti
Raluca DUMITRACHE, Violonist, Boston, Massachusetts, SUA
Paul GOMA, scriitor, Paris
Claudia MIHALCEA, profesor, Drobeta Turnu-Severin
Ovidiu NIMIGEAN, scriitor, Iasi
Vasile PARASCHIV, fost detinut politic, Ploiesti
Sergiu SIMION – psiholog, Cernavoda
Mugurel STANCIU, Dr. Inginer,Paris, Franta
Mircea STANESCU – istoric, Dr. al Universitatii Bucuresti, Bucuresti
Flori Stanescu – istoric, redactor Editura Sigma, Bucuresti
Vlad TIRZIMAN – informatician, Constanta

[actualizarea semnaturilor : 6 mai 2006]

*) cf : http://www.asymetria.org/simionsergiupostpitesti.html

Publicat in :

AsymetriaRevue roumaine de culture, critique et imagination Paris, 6 mai 2006
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=42

Un comentariu:

crisa levitchi spunea...

Si apel pentru reglementarea unor profesii care preiau metode ale psihologiei-tehnici psihoterapeutice si le folosesc, acei profesionisti nefiind psihologi (ma refer la NLP si coach). In unele tari (Austria si Olanda - daca nu ma insel) doar psihoterapeutii si psihiatri pot folosi NLP, nu oricine.