Absenta culturii dialogului

Cultura dialogului nu prinde sub nici un chip rădăcini în societatea românească, ce se afundă tot mai mult în tenebrele resentimentului şi urii .
George Arun

Un articol publicat recent in Revista 22 de catre  George Arun - Valorile la stalpul infamiei  , aduce in discutie climatul aproape insuportabil in care a ajuns sa traiasca societatea romaneasca . Comentariul de mai jos trimis revistei se refera la aceasta problema : 

Semnalul dat de acest articol este de fapt unul extrem de grav si in acelasi timp  extrem de tardiv.  In realitate, la noi  cultura dialogului a fost substituita inca din anii `90 de catre o adevarata cultura a invectivei  si la acest demers au contribuit constant chiar unii lideri de opinie si unii intelectuali care,  direct ( prin initiative personale ) sau indirect ( prin pasivitate ) , au contribuit la degradarea generala a limbajului din spatiul public romanesc.

Cand  in urma cu cativa ani,  un fost ministru al culturii folosea, din proprie initiativa si fara nici o justificare ( culturala) limbajul buruienos in spatiul public (http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html) , sau cand un fost presedinte al unui institut de cultura se adresa unui comentator cu :  „ Imi parazitati textele ( s.n.), fara a aduce un spor de cunoastere, dar punindu-va intr-un mod indecent in lumina ” (http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/timp-liber/din-santierul-lui-horia-roman-patapievici-110114-pag1-order0-redactie0.html

 ) , vina pentru coborarea stachetei din spatiul public , violenta verbala si absenta dialogului nu poate fi reprosata numai cetateanului de pe strada .

Pe alta parte , este foarte grav ca la peste doua decenii de la caderea comunismului , unul dintre cei mai valorosi  scriitori romani este linsat mediatic si atacat prin metode de tip securist  care tin de tehnicile de compromitere si denigrare a persoanei. Daca atacul la persoana era un curs special predat odata  la Academia Stefan Gheorghiu , „asasinatul administrativ ” (  „moartea civila” ) ,  descris pe vremuri la postul de radio „Europa Libera”, era metoda aplicata de Securitate cu predilectie  in cazul disidentilor pentru a compromite total „tinta”  si reputatia ei sociala , profesionala si morala in toate anturajele si mediile din care facea parte.

Ori daca si acum dupa ce am intrat in Uniunea Europeana sunt aplicate exact aceleasi metode , nu este de loc exclus ca acestea sa fie aplicate exact de catre aceeasi agenti, pentru ca „ pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti ” ,si nu exista nici o certitudine ca lucrurile ar sta acum altfel. Pe scurt, Romania se invarteste  inca in acelasi cerc de creta  trasat inainte de 1989 . Este un cerc pe care intelectualii autentici nu reusesc sa-l stearga  pentru ca nu au gasit un limbaj comun in primul rand intre ei , si in al doilea rand nu au gasit inca un limbaj comun  cu cetatenii onesti ai acestei tari. E drept, nu este numai vina intelectualilor, dar si lipsa lor de reactie  este o vina care trebuie sa aiba totusi o cauza si o explicatie . In sfarsit, absenta solidaritatii lor umane , sociale si culturale este mai mult decat o crima, este o gresala.