In ultima vreme exista in spatiul public romanesc o surprinzatoare ofensiva a unor tineri specialisti romani instruiti in Occident care , avand acest ascendent , ataca cu ferocitate orice incercare de normalizare a vietii sociale si profesionale romanesti cel mai recent exemplu fiind un articol recent publicat pe Contributors.ro (Alexandru Cabuz - Despre cultura politica a romanilor III : regioligarhia ) care trimite Romania in trecut si aduce Securitatea in prezent.
Comentariul de mai jos se refera la o solutie pentru invatamantul romanesc propusa intr-un articol aparut recent pe aceeasi platforma : Vlad Tarko - De ce sunt scolile noastre la pamant ?
Pentru situatia de cosmar in care a ajuns invatamantul romanesc transformat dintr-o problema sociala foarte grava intr-o tema electorala, solutia propusa de catre domnul Vlad Tarko este de un cinism social egalat numai de comicul lui Caragiale . Mai exact propune sa facem reforma mituind coruptii (!) , cu speranta crestina ca acestia vor accepta, de buna voie si nesiliti de nimeni, sa piarda puterea pe termen lung :
"Daca public choice si neoinstitutionalismul ne invata ceva este ca singura posibilitate de reforma intr-un stat corupt este prin mituirea celor care au puterea: sa primeasca beneficii majore pe termen scurt pentru a accepta sa piarda puterea pe termen lung. Daca nu intelegeti acest lucru nu intelegeti absolut nimic, si nu va ramane decat sa va alaturati lamentatiilor ridicole ale lui Mircea Cartarescu. Acesta privatizare anarho-sindicalista face exact acest gen de targ cu diavolul."
"Solutia de privatizare este atunci de a trece pur si simplu scolile din proprietatea statului in proprietatea sindicatelor, transformand in acelasi timp fiecare sindicat din invatamant intr-o companie pe actiuni si oferind membrilor de sindicat un numar egal de actiuni in compania lor."
In esenta , ceea ce ne propune domnul Vlad Tarko dintr-o perspectiva cinica si elitista ("Daca nu intelegeti acest lucru nu intelegeti absolut nimic, si nu va ramane decat sa va alaturati lamentatiilor ridicole ale lui Mircea Cartarescu") nu este nimic altceva decat schimbarea unui sistem corupt in care afirma ca nu a identificat de loc competente si nici nu a propus solutii de optimizare, dar cel putin l-a analizat intr-o anumita masura ( statul ), cu un al sistem ( de fapt poate unul chiar mai corupt decat statul !) in care postuleaza competente, dar pe care de fapt nu l-a analizat de loc ( sindicatele). In sfarsit, a defini articolele de opinie ale domnului Mircea Cartarescu drept lamentatii ridicole este o ( mare ) nedreptate gratuita . Citesc de multa vreme articolele de opinie despre gravele probleme ale societatii romanesti si cred ca articolele domnului Cartarescu pe aceasta tema sunt printre cele mai bune , fiind depasite numai de articolele domnului Tom Gallagher care nu este scriitor , ci un adevarat politolog si in acelasi timp un britanic rece si calculat.
Poate ca domnul Vlad Tarko nu cunoaste multe lucruri despre sindicatele de la noi ( "curelele de transmisie" de altadata ) si istoria lor, cu atat mai mult despre "sindicatele galbene" aparute dupa 1990 ca ciupercile dupa ploaie , despre opulenta unora din liderilor lor, sau despre faptul ca aceste sindicate au fost de multe ori si dupa modelul clasic anterior , trambuline si pepiniere de cadre pentru politicieni. Cea mai buna demonstratie este la indemana tuturor .
O simpla cercetare care ar monitoriza ruta profesionala si sociala a liderilor de sindicat din `90 si pana astazi , respectiv a partidelor in care au ajuns unii dintre ei , ar fi mai mult decat instructiva, dar si exemplele punctuale pot fi la fel de relevante.Intr-o discutie cu un tanar director al unei firme de arhivare din Bucuresti infiintata de un fost colonel de armata , am aflat ca patronul firmei ( pensionar militar) , i-a povestit acestuia ca mai trecea periodic " pe la sediu " (probabil sediul fostului loc de munca sau un sediu al militarilor ) si acolo se intalnea pe coridoare ...cu un lider de sindicat din invatamant ! Ce facea pe acolo liderul de sindicat nu am aflat , dar este putin probabil ca un fost pensionar militar sa inventeze brusc povesti despre oameni pe care in mod obisnuit nu avea cum sa-i cunosca pentru ca nu aveau oficial nici o tangenta cu armata sau pensionarii ei ( liderul in cauza a fost initial invatator). Cu alte cuvinte, o "reforma" facuta de sindicate este la fel de vaga si triumfalista ca o reforma facuta de stat in care se schimba ( numai ) oamenii , dar in realitate se mentine intact sistemul.
Pe de alta parte, simplu fapt ca este numit un ( singur ) ministru competent in fruntea unui minister , dar se mentine de fapt intact sistemul construit cu migala in zeci de ani ( un ziarist care a lucrat cu ani in urma la Secretariatul General al Guvernului afirma odata ca acesta lucreaza inca dupa reglementarile si procedurile din anii `50 ! ) , nu echivaleaza nici pe departe cu reforma domeniului in cauza , la fel cum simpla "privatizare" a unei universitati de exemplu o poate tranforma ad-hoc intr-o "fabrica de diplome" cum s-a intamplat deja la noi cu unele universitati care au produs oficial 30.000 de diplome false .
In mod paradoxal ( pentru unii) , cel mai important lucru dintr-un minister nu este ministrul lui, decat daca mentinem cultul functiei si principiul "functia bate gradul" care a generat un intreg sistem politic si social de care nu am scapat nici acum . Din acest punct, interpretarea functionarii unui sistem social este in mod natural una divergenta :
" Motivul pentru care Funeriu a esuat a fost ca in loc sa gandeasca ca un economist – despre structura de motivatii prezenta in sistem si despre capacitatea sistemului de a agrega eficient informatia – el a gandit ca un inginer – si-a imaginat ca „solutia” e sa centralizeze si mai tare totul pentru ca persoana bineintentionata si competenta de la varf (el) sa poata controla lucrurile mai bine si impune astfel „reforma”.Insa nu asa functioneaza un sistem social – cand centralizezi, informatia se pierde pe drum, iar motivatia actorilor din sistem este subminata."
In cazul sistemului de invatamant nu este vorba de atat de accesul ierarhic la informatie , controlul si supervizarea actiunilor ( ca in sistemele militare de exemplu ) cat de centralizarea obiectivelor si scopurilor ( un sistem national de invatamant trebuie sa aiba un minimum de obiective convergente), ceea ce este cu totul altceva. Poate ca totusi marele Ion Creanga a avut dreptate : "daca-i copil sa se joace, daca-i popa sa ceteasca, daca-i cal, sa traga ". Conform principiului competentei , un sistem de invatamant nu ar trebuie sa fie confundat cu altceva decat este si ca atare nu ar trebui condus nici de economisti, nici de ingineri ( acest lucru s-a intamplat deja si cu rezultatele cunoscute ) .
Mai mult, dupa mai mult de doua decenii de la Revolutie , a venit poate momentul sa raspundem la o intrebare esentiala : " Ce este de fapt secret in activitatea unei institutii publice ( platita din bani publici si care ar trebui sa lucreze in interesul cetatenilor care o platesc-s.n. ) ?! " , si sa ne intrebam de ce intre toate institutiile publice si cetateni exista un fel de garduri de sarma ghimpata chiar daca oficial sunt disimulate sub denumiri foarte moderne ca : " ofiterul de relatii publice ", " birouri de presa" , " regulamente de ordine interioara ",etc. care nu fac nimic altceva decat sa ascunda publicului exact ceea ce il intereseaza.
Oare ce s-ar intampla de exemplu daca activitatea unei asemenea institutii publice cum este Ministerul Educatiei si Invatamantului de exemplu, ar deveni .cu adevarat publica si transparenta ( bineinteles, cu exceptia adresei, CNP-ului functionarilor,etc.,etc. ) pentru ca cetatenii sa poate vedea de acasa si pe Internet , dupa ce fel de setari si reglementari interne lucreaza o astfel de institutie , care ii sunt obiectivele, cum le indeplineste ,cum se fac promovarile in cadrul ei, cu alte cuvinte in ce mod sunt cheltuiti banii cetatenilor ? Probabil o revolutie, dar o adevarata revolutie institutionala , ori deocamdata se pare ca nimeni nu are interesul sa initieze asa ceva si in nici un domeniu.
Sursa : http://www.contributors.ro/administratie/de-ce-sunt-scolile-noastre-la-pamant/
N.B. Vlad Tarko este doctorand in economie la George Mason University si fellow Mercatus Center. Ariile sale principale de interes sunt sistemele economice comparate, public choice si analiza institutionala. In Romania este cercetator asociat al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI), ultimul sau proiect de cercetare aici fiind freedom-talk.com. Este colaborator in proiectul 'Normev: Modelari evolutioniste ale emergentei normelor sociale' al Centrului de Cercetare in Etica Aplicata de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti. ( s.n.) ( http://www.contributors.ro/author/vlad-tarko/?bio )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu