Domnule Ghitulete,
Mai intai va citez :
„ Scuipatul in freza, datul la gioale, ca smecherie de fond a fiintei mioritice, e deja sport national” , „măi ţară”.„ Ma gindesc insa la telespectatorii fideli ai acestui post de televiziune. Cei care se uita fermecati si iau de bune mizeriile care se repeta seara de seara pe Antena 3. Au discernamint, au deschis vreodata o carte sau macar Dilema Veche, au auzit de NEC, si-au pus ei inisisi vreodata intrebari despre bine, rau, decent, urit, frumos, adevarat sau fals?”
Trecand peste „smecheria de fond a fiintei mioritice” ( probabil un eufemism original pentru fiinta unui popor, nu ?!) , cam aceasta ar fi in esenta limbajul , argumentele si chintesenta articolului dvs care acuza un linsaj mediatic recent si care se doreste a fi o pledoarie pentru dialogul si comportamentul civilizat.
Pe de alta parte, acest linsaj de care discutam nu a aparut prin generatie spontanee. S-a ajuns aici prin degradarea continua a practicilor jurnalistice vreme de 25 de ani , timp in care acest lucru nu prea a deranjat pe nimeni . La randul ei , degradarea continua a practicilor jurnalistice semnalata abia acum intr-un recent protest, nu este decat un simptom printre multe altele care semnaleaza degradarea generala a spatiului public romanesc .
Exact ca in cazul invaziei rusesti din Crimeea, in realitate miza este aici una cu mult mai mare . Linsajul mediatic al unei personalitati ascunde de fapt o batalie mult mai importanta, respectiv aceea pentru controlul formarii opiniei publice si implicit controlul sferei publice , mai exact un atac impotriva civilitatii si un asalt impotriva societatii civile :
„ In momente precum acestea pe care le traim, rolul intelectualilor critici este decisiv. Are loc o batalie pentru sfera publica, iar Andrei Pleşu a dovedit ca nu se lasa timorat. Articolele sale, de o splendida eleganta a stilului, sunt expresia unei inteligente morale care nu ingenuncheaza. Asa se explica concentrarea tirului felixiot asupra sa. Actualul atac impotriva lui Andrei Pleşu este unul impotriva civilitatii. Este un asalt impotriva societatii civile.”Vladimir Tismaneanu
Totusi , daca linsajul mediatic in discutie a fost un atac impotriva civilitatii si impotriva societatii civile, intrebarea este cum am putea defini opiniile de mai jos exprimate cu cativa ani in urma si in spatiul public ( subliniez, in ziar nu exista puncte de suspensie, le-am adaugat eu ulterior ) de catre aceeasi personalitate :
„ Era unul Căpudeanu, cu care am avut o discuţie foarte tare. Tipul arăta foarte ciudat, îi curgea un un ochi, era gălbejit. Un galben din ăla de şedinţă… Cum am intrat a început să înjure. “Cum e posibil tovule, ..tu-i ceara mă-sii, azi şi mâine. Cum e posibil? Cum poate intelectualii să cadă în asemenea capcane. Dă-o-n p…a mă-sii!”. Eu am simţit că ăsta e stilul şi am plusat: “Tovarăşu Căpudeanu, daţi-o, dom’le, în p…a mă-sii, cum e posibil ca dintr-un c…t să faceţi ditamai aberaţia”. I-a plăcut reacţia mea frustă. Era pe gustul lui, drept care mi-a zis. “Tovule, matale eşti băiat simpatic”. Problema era că el nu înţelegea ce e aia “transcedental”. Ca de altfel toţi cei care ne judecau.. ”Andrei Plesu
De ce am pus aceasta intrebare ? Pentru ca prin 1979-1980 ( eram student ) am citit in Editura Univers de atunci “Pitoresc si melancolie” de Andrei Plesu , o carte reeditata prin 1992 ( cred si dupa aceea) . Pentru acei ani , cartea era o adevarata delectare si un antidot la degradarea sociala care incepea sa se instaureze masiv in Romania. Mai exact , intre limbajul folosit de catre domnul Plesu in anii `80 ( in plin comunism ) si limbajul folosit accidental in anii 2010 cand am intrat in UE , exista o discrepanta greu de inteles.
