Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Sunday, November 12, 2017

Documentar : 100 de ani de represiune ( 1917-2017)


TVR Cluj a prezentat recent un documentar de referinta pentru intelegerea istoriei recente a Romaniei  care ar  trebui prezentat publicului la orele de maxima audienta : 



Thursday, November 9, 2017

Discreditarea Regelui Mihai , a Casei Regale a Romaniei si a valorilor umane si morale traditionale


Ceea ce se petrece acum in ( fosta ) Casa Regala a Romaniei este o ţigănie de tip securist care ne face de ras in fata intregii Europe pentru ca acesti scelerati nu au nici mama , nici tata . 
De cand s-au infiltrat cioclii securisti in Casa Regala*)  , discreditarea Regelui Mihai si a institutiei regalitatii in fata romanilor si a intregii Europe a devenit obiectivul lor de serviciu si de campanie pentru ca miza este mult prea mare , iar ceea ce Regele Mihai intentiona sa lase intregii tari va intra pe mana lor intr-un stat in care penalii au ajuns sa dea lectii din Parlament si intr-o societate civila amortita si indiferenta la marile probleme ale tarii. 
Comunicatul de presa sfasietor dat de catre principele Nicolae arata tragismul si absurdul unei situatii in care din considerente cinice sunt calcate in picioare valorile umane si morale traditionale  la noi :  

Retorica civica din perspectiva politica sau de la traseismul civic la traseismul politic si retur


Un cunoscut activist civic devenit recent politician revine la elanul civic de altadata si (re)descopera intr-un articol publicat  pe platforma Contributors.ro ( Cristian Ghinea - Ce îi isterizează cu adevărat? Și ce s-a schimbat, totuși?)  dupa aproape  trei decenii de democratie ,  ca “Asocierea oamenilor buni pentru cauze de interes public tinde să devină o normalitate în România.”
In realitate, asocierea pentru cauze de interes public a existat inca din decembrie 1989, iunie 1990, etc. si , cu unele sincope explicabile, timp de aproape trei decenii , dar fara nici un rezultat concret . Aceasta tendinta de asociere  nu a fost fructificata in mod eficient de formele si structurile civice aparute  dupa caderea oficiala a comunismului si acest lipsa de eficienta a societatii civile a generat oboseala civica si apatie prin lipsa de feed-back a sistemului politic si social care a reactionat exact dupa principiul „cainii latra, ursul rece”.
Adevarata problema a societatii romanesti invocata de autor  a fost si ramane monopolul de sistem asupra formelor asociative care daca nu sunt tinute sub control devin un pericol mortal pentru orice sistem nedemocratic.
Confiscarea ( mascata sau nu ) a spatiului societatii civile de catre structurile puterii direct sau prin interpusi , este o strategie de inginerie sociala care a fost deja consacrata in spatiul est-european .
La noi,  problema GONG-urilor respectiv a ONG-urilor politice a fost evidentiata de catre Ciprian Ciucu , un alt fost activist civic devenit acum politician :

 „Li se spune GONG-uri în română şi GONGO în engleză . “G”-ul vine de la englezescul „Governmental”. Sunt şi acele organizaţii înfiinţate de instituţii guvernamentale şi le întâlnim cu precădere în statele autoritare (cum ar fi Rusia). Ele sunt înfiinţate pentru a simula democraţia reală şi pentru a contrabalansa influenţa şi estompa vocea organizaţiilor veritabile, independente. Ele vizează puterea politică, sunt instrumente de luptă politică extra-partidice şi intra-partidice, obţin de multe ori resurse în mod netransparent şi nu răspund decât in faţa acelora care le-au înfiinţat” 
 http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/sa-nu-le-dam-ong-urilor-liber-la-obiective-politice/ 

)  include organizatii care implementeaza  democratia cu ajutorul ...Ministerului de Interne (http://www.aid-romania.org/, Masoneriei (http://mlnr.ro/), etc. este un exemplu elocvent de sabotare a activitatii societatii civile .
Problema cea mai grava nu este atunci cand societatea civila este faultata de dusmanii ei pentru ca atunci stie de cine sa se apere , ci atunci cand se faulteaza singura respectiva cand este sabotata,  direct sau indirect, chiar din interiorul ei.
Daca despre trasesismul politic se discutata de aproape trei decenii, despre traseismul civic se vorbeste foarte putin sau deloc.
Punctul de vedere al ong-istilor deveniti peste noapte politicieni este in esenta urmatorul :
„Plecarea din mediul ONG către viața politică (sau într-o funcție executivă, cum a fost cazul câtorva membri ai guvernului Cioloș) este o experiență formativă, de învățare, ceea ce le îmbunătățește substanțial înțelegerea, aprofundând atât mecanismele administrației cât și pe cele ale politice. Odată reîntorși – dacă nu rămân în politică – competențele lor vor fi îmbunătățite iar critica oengistă mai bine focalizată.
Și mai prezintă un avantaj: permite mobilitatea socială atât pe orizontală, cât și pe verticală.” 
Ciprian Ciucu – Este doar normal sa incerci sa-ti asumi mai mult
http://www.contributors.ro/editorial/21507/

Cu aceasta viziune asupra vietii civice  , era de asteptat ca activistii deveniti politicieni cum este autorul articolului de fata sa supraliciteze efectele traiseismului civic ( activistul civic Marian Munteanu a stabilit aici un record care nu se stie daca va mai fi doborat vreodata ! )  :

„ Faptul că o mișcare politică născută în stradă, compusă din oameni cu experiență de activiști sau ong-iști, îndrăznea să atenteze la ordinea politică construită de vechii politicieni i-a scos din minți. ”

Si totusi, orice s-ar spune o miscare politica de tip USR  „nascuta in strada” , dar compusa din oameni cu experienta de activisti sau ong-isti nu poate scoate din minti politicienii hârşişi in rele si in trei decenii de  „politicianism” care se tem doar de DNA si de pierderea voturilor electoratului . Pe de alta parte , USR a fost compromisa din start chiar de catre fondatorul ei care dupa ce a renuntat la cariera civila de matematician pentru o cariera civica de „salvator al Bucurestiului” , a renuntat si la acesta din urma ca sa fondeze un partid politic care sa salveze tara ( impreuna cu un consultant care avea conturi in Panama...)  , iar in final sa fie debarcat chiar de partidul pe care il infiintase.
Dificultatea insurmontabila pentru adeptii trasesimului civic  este aceea ca societatea civila si mediul ONG au un set de valori si o cultura organizationala si obiective  complet diferite fata de cele din mediul politic ( interesant, oare ce sistem de valori au in realitate politicienii romani ?! ) si din sectorul de stat ( cultura organizationala din sistemul de stat nu a fost investigata pana acum in mod oficial ) , mai exact sunt total antagonice si aceasta diferentiere ar fi trebuit sa fie fructificata de catre societatea civila, dar din varii motive nu a fost asa  .
Cristian Ghinea  este entuziasmat acum de faptul ca cetatenii ( nu societatea civila ) au reusit sa opreasca amplasarea unei statui intr-un cartier din capitala. Nici nu puteau reusi mai mult decat atat atunci cand societatea civila si cei care pretind ca actioneaza in locul ei au obiective care nu coincid intodeauna cu cele ale cetatenilor.
Cel mai bun exemplu il constituie chiar Funky Citizens , un ONG  condus de Elena Calistru si laudat de autor ( „ una dintre cele mai inventive asociații civice din România. Urmăresc felul în care se cheltuiesc banii publici, monitorizează administrația publică, activitatea parlamentară, sistemul de justiție etc. Ce au reușit ei să facă este un pionierat pentru al treilea val  al societății civile din România: întoarcerea la cetățean ( s.n.) . Funky Citizens este un ONG, dar asta e doar încadrarea juridică. Funky Citizens este o rețea de tineri care își pun timpul la bătaie ca să se ia în mod organizat de guler cu sistemul.”) .
Directiile strategice  ale acestui ONG sunt prezentate intr-o gama foarte variata care incepe cu  banalitati , tautologii si utopii si se termina cu fantezii ridicole despre serviciile publice  aproape de cetateani in sau prin metrou, le ofera prajituri,etc. :



Funky Citizens cred cu tărie că transparenţa, participarea informată a cetăţenilor şi bugetarea bazată pe strategii de dezvoltare pe termen lung vor duce la o mai mare responsabilitate, eficienţă şi la reflectarea nevoilor comunităţii în cheltuirea banilor publici. 
https://www.funky.ong/directii-strategice/funky-money    
” Serviciile publice ar veni către cetăţeni, în locurile circulate de ei, la metrou (s.n.) , în online
Dacă tot ar trebui să mergem într-o instituţie publică, ar fi pentru scurt timp, am primi o prăjitură (s.n.), am avea nevoie doar de buletin
Ar exista automate de timbre fiscale
Nu ar exista cozi, înghesuială sau munţi de hârtie
Informaţiile ar fi sistematizate, în hub-uri sau site-uri
La intrarea în instituţii ne-ar ghida linii colorate către ghişeul nostru 
https://www.funky.ong/directii-strategice/funky-institutions/
 "Funky Citizens sprijină organizaţii şi cetăţeni care au obiective şi iniţiative de interes comun ( s.n.) , prin participarea la coaliţii (s.n.) , dar prin şi punerea la dispoziţie a infrastructurii şi expertizei pentru proiectele altor cetăţeni Funky (adica?-s.n.)" 
https://www.funky.ong/directii-strategice/funky-galaxy/
"Funky Citizens visează la un spaţiu urban cu o viziune de dezvoltare coerentă, în care locuitorii îşi asumă rolul de cetăţeni şi se implică în definirea spaţiului comun şi creşterea calităţii vieţii lor în acesta." 
https://www.funky.ong/directii-strategice/funky-town/


Daca acestea au fost "directiile strategice", "proiectele" (https://www.funky.ong/proiecte/ )sunt croite cam dupa acelasi calapod  deoarece aceasta interesanta organizatie are o foarte interesanta vocatie a redundantei si un dar special de a se ocupa de probleme ocolindu-le.
 Cele mai hazlii proiecte din toate  sunt  https://www.funky.ong/proiecte/constitutia-proiect-pilot/  si ; https://www.funky.ong/proiecte/7-ani-de-acasa/ respectiv http://educatiecivica.ro/  care nu fac nimic altceva decat sa aloce n resurse pentru a prezenta "sub o noua infatisare" cat mai colorata si mai alambicata  - cu design si concept original desigur  - ceea ce este de fapt accesibil oricarui licean printr-un simplu click pe tastatura (http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339 ) .
Urmeaza un nou efort de a adapta local si intr-o forma cat mai alambicata (https://www.funky.ong/proiecte/piata-de-spaga/ ) un program care exista deja gratis pe Internet (https://www.youtube.com/watch?v=i8i1Ub6TrCc) , sau de a prezenta cat mai complicat ceea ce ar trebui sa fie rezumat cat mai simplu ( ex: https://www.funky.ong/proiecte/funky-policies/;  https://www.funky.ong/proiecte/maricorupti-ro/) , etc. dar toate acestea sunt depasite in anvergura de un proiect mamut ( https://www.funky.ong/proiecte/politica-fara-bariere/) in care sunt atat de multi participanti (https://politicafarabariere.wordpress.com/despre/ ) incat nu se mai stie exact ce face fiecare si nici ce rezultate concrete au fost obtinute .  

In cazul de fata,  teza de baza a autorului este aceea ca „rezistenta individuala sau in bula” nu ajuta. Corect, numai ca exceptand anii `90 , timp de aproape trei decenii  cetatenii au rezistat presiunii sistemului politic exact in acest mod pentru ca nu este clar ce au facut cele doua valuri precedente ale societatii civile , daca abia al treilea val si-a adus aminte de cetateni ( " Ce au reușit ei să facă este un pionierat pentru al treilea val al societății civile din România: întoarcerea la cetățean.").


In  viziunea lui Cristian Ghinea, salvarea Romaniei ar putea veni de la o miscare politica  gen USR , nascuta in strada , numai ca  aceasta este o conditie necesara , dar nu si suficienta. Pentru a scapa de actuala putere politica , cetateanul ar trebui sa joace la doua capete  pentru ca USR  la randul ei devine puternica,  numai daca se dezvolta mai intai Funky Citizens , iar aceasta dezvoltare este posibila numai pe baza donatiilor cetatenilor pentru ca democratia nu trebuie sa depinda "de Soroș, de americani, de europeni", ci numai de cetateni si de banii lor.
In acest scenariu foarte alambicat , Funky Citizens ( "o retea de tineri care se iau de guler in mod organizat cu sistemul" ) ar deveni un fel de "solutie finala" pentru sistemul politic de la noi.
Problema este ca din perspectiva cetatenilor lucrurile se vad un pic diferit. Timp de aproape trei decenii miscarile civice au fost subventionate cu fonduri externe gen Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe si  EEA and Norway Grants 2009-2014 ( provide funding to 16 EU countries in Central and Southern Europe and the Baltics) ,etc.  , singurul efect palpabil  fiind acela ca banii au fost tocati , iar unii dintre fostii activisti si  directori ai "Fundatiei pentru o Societate Deschisa", etc.  au aterizat drept in randul "dusmanului de clasa" respectiv in varful piramidei politice.
Rezultatul final este acela ca activismul civic si societatea civila se afla acum la un nivel incomparabil mai scazut in raport cu cel din  anii `90 , in timp ce sistemul politic s-a cimentat intr-o masura suficienta incat sa spere ca poate transforma statul de drept intr-un stat al penalilor.
In aceste conditii,  mesajul societatii civile catre cetateni expus de un catre un fost activist devenit politician este acela ca ceea ce nu s-a reusit pana acum cu fonduri externe , ar trebui sa se rezolve cu banii cetatenilor,  pentru ca democratia costa la fel ca si ONG-urile care o implementeaza (sedii, salarii, curent, etc. )  pentru ca acestea "nu traiesc cu aer", deci in mod evident cetatenii trebuie sa doneze.
Daca cetatenii accepta propunerea , atunci in mod logic ei trebuie sa cunoasca  si pe ce au pariat respectiv ce credibilitate are beneficiarul , dar si cum vor fi folositi banii lor in conditiile in care si dupa alti activisti civici,  democratia incepe de fapt cu "testul financiar" (https://www.facebook.com/valeriu.nicolae.39/posts/10212478388457875?pnref=story ).
Din acest punct de vedere si pentru orice abordare rationala si echilibrata , ce credibilitate are o organizatie care afirma negru pe alb lucruri atat de vagi  :


" Funky Citizens sprijină organizaţii şi cetăţeni care au obiective şi iniţiative de interes comun, prin participarea la coaliţii, dar prin şi punerea la dispoziţie a infrastructurii şi expertizei pentru proiectele altor cetăţeni Funky." 
https://www.funky.ong/directii-strategice/funky-galaxy/

O credibilitate identica cu aceea a activistului Valeriu Nicolae care cerea patetic donatii pentru "Fondul pentru Democratie" respectiv pentru un ..."grup informal (?!)" ( #600 pentru democratie) , un "marketplace de proiecte civice întreținut de voluntari "(https://g4d.ro/ ) si, atentie , "o organizatie care se ocupa de organizati" ( http://www.centras.ro/).
Sa rezumam si sa punem cateva  intrebari in logica aristotelica  . Cine sau cati cetateni  ar fi incantati sa doneze bani pentru un "grup informal" ? Cine sau cati cetateni ar fi determinati sa doneze bani pentru un proiect  intretinut de voluntari (...)? Cine si cati  cetateni ar fi incantati sa doneze bani pentru o "organizatie de organizatii"?!


Sa revenim la "Funky Citizens" care afirma ca sprijina "organizatiile si cetatenii care au obiective de interes comun, prin participarea la coalitii,...etc." . Chiar asa ? No, si care ar fi ma rog acelea ?  "Organizatii" si "cetateni cu obiective de interes comun , prin participarea la coalitii ...." gasim din belsug in spatiul nostru social ( clanurile interlope, retelele de prostitutie , de distributie a drogurilor, de evaziune fiscala, etc. ) numai ca acestea nu au nicio legatura cu societatea civila si democratia. 
Altfel spus , prin modul rudimentar de formulare si implementare a directiilor strategice si a tipului de proiecte puse in practica , Funky Citizens are probleme mari  nu numai cu eficienta activitatii , ci si cu credibilitatea sa ca organizatie.
In plus, si spre deosebire de liderii politici unde statutul de condamnat penal inca este perfect compatibil cu functia politica,  in cazul liderilor civici ideea de credibilitate, prestigiu, reputatie, legitimitate morala , etc. sunt cruciale nu numai pentru organizatia din care fac parte , ci si pentru viabilitatea societatii civile in general.
De aceea, numai  simpla insinuare aparuta in presa ca un asemenea lider ar putea sa provina dintr-o familie de corupti *)  ,ar trebui sa conduca imediat la o actiune in justitie pentru calomnie deoarece in societatea civila penumbra morala echivaleaza cu moartea civica.
Intr-o astfel de situatie , reclama facuta de un  politician unei organizatii civice  ii face mai mult rau decat bine  pentru ca dezertarea activistilor in politica  si amestecul politicienilor in societatea civila compromit doar ideea de societate civila si de sector non-guvermanental , domeniul politic nu mai are nevoie sa fie compromis.




Note

*) https://www.activenews.ro/stiri-social/FUNKY-CITIZENS.-Cine-sunt-cei-care-spun-ca-se-lupta-cu-coruptia.-Scurta-biografie-neromantata-a-Elenei-Calistru-147269 ;
http://www.cairn.info/revue-politix-2008-3-page-179.htm



http://www.contributors.ro/administratie/ce-ii-isterizeaza-cu-adevarat-%c8%99i-ce-s-a-schimbat-totu%c8%99i/#comment-325602

Monday, November 6, 2017

Capcanele (de)formatorilor de opinie


Din vechime se spune  ca vorba este omului data ca sa-i ascunda gandul , iar daca mentinem figura de stil  cea mai buna forma de manipulare nu este o propaganda rudimentara,  ci aceea rafinata respectiv persuasiunea  in care cititorul vine initial cu opiniile sale , dar dupa citirea textului in cauza pleaca cu opiniile autorului.
Un astfel de articol  pentru cine se lasa fermecat de talentul literar al autoarei si furat de ingeniozitatea exemplificarilor din text , dar care in realitate este construit dupa principiile clasice ale propagandei, dezinformarii si manipularii , putem citi acum in Contributors.ro.  ( Catalina Cioaba - „Nu vrem să fim o nație de hoți!“”.

Punctul de plecare al articolului este un aforism cu caracter de generalitate care ar arata amploarea unor comportamente sociale :

 ”Hoția din România și beția din Rusia nu le va putea stârpi nimeni niciodată!” .

Strategia urmata este una clasica in care mai intai este pusa sub semnul intrebarii asertiunea privitoare la predeterminarea genetica a unui asemenea comportament :
 „ Avem oare înscrisă în ADN-ul nostru comun această predeterminate atât de nocivă? O sumară tomografie antropologică nu pare ( s.n.) a confirma o astfel de presupunere. ”

Cauzele unui asemenea comportament sunt identificate si expediate  intr-o zona foarte accesibila  :


„Hoția postcomunistă, ale cărei ravagii le suportăm cu toți, își are, în mod evident, rădăcinile în trecutul recent.”


Dupa aceste  precizari , autoarea generalizeaza fara teama si doar pe baza „evidentei empirice” :

„Știm cu toții foarte bine că în timpul comunismului furtul devenise, pentru foarte mulți, un reflex al supraviețuirii.”
 „ Până și noi, copiii eram stimulați să ne antrenăm  pentru a deprinde această artă a supraviețuirii.”

Consecintele acestei educatii darwiniste  de tip „ lagar de concentrare ” & „psihopolitica bolsevica”  (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/)   sunt extrapolate ad litteram in comportamentul social :

 „Privată de libertățile esențiale, umilită, pândită mereu, ființa umană devine treptat amorală. Unicul ei țel rămâne supraviețuirea. Se produce astfel o ascuțire a instinctelor de conservare și o atrofiere a conștiinței morale.”
„Dispariția conștiinței etice în societățile totalitate este poate cea mai profundă mutație pe care o suportă ființa umană privată de libertate.”
 
Diagnosticul final este unul de tip categoric ,  iar generalizarea este extinsa la nivelul intregii societati :
 „ Poate că cea mai dureroasă experiență pe care am trăit-o în postcomunism a fost constatarea faptului că ființa noastră colectivă și-a păstrat, iată, în libertate acum, reflexele amorale.” (?!- s.n.)

In acest caz autoarea are dreptul  desigur la propriile convingeri , dar confunda „fiinta noastra colectiva” cu unii indivizi care au condamnari penale pentru ca este evident pentru oricine ca nu toti romanii au „reflexe amorale” din moment ce unii protesteaza in strada si dupa aproape trei decenii  , iar altii au ajuns tot dupa atatea  , exact dupa gratii. 

In esenta este invocata in mod subliminal o intreaga mitologie de tip bolsevic exersata inca din timpul ocuparii Basarabiei de catre marele prieten de la Rasarit  ,  care in acest caz se reduce la teza primitivismului romanilor conform careia coruptia este o tara genetica la romani . Aceasta teza este cel mai bine exprimata de formatorii de opinie mai vechi sau mai noi  :

 "Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român."
 Ion Cristoiu
http://adevarul.ro/news/societate/eterna-smecherie-romaneasca-1_50a7b7e37c42d5a66369e3c4/index.html

” În România, corupția instituțională și politică nu e doar o moștenire a cleptocrației comuniste , ci și avatarul unei modernizări forțate și inadecvate .Un deficit de “civilizație” , în sensul unei ordini bazate pe auto-disciplină și respect reciproc , explică probabil eșecurile noastre de a institui o ordine instituțională modernă bazată pe competență, responsabilitate și transparență.”
 Tereza Brindusa-Palade
http://www.contributors.ro/sinteze/totemism-%C8%99i-corup%C8%9Bie-avatarurile-unei-modernizari-anorganice/

„Trasatura esentiala a romanilor este neincrederea in oameni. Preocuparea pentru binele altora nu depaseste zona familiei. Si tot romanii cauta puterea sociala, "dar in mod ipocrit, conform unei culturi colectiviste in care nu da bine sa arati ca vrei sa iesi din rand, isi ascund aceasta dorinta sub masca modestiei si sacrificiului pentru altii (ex. 'eu nu as vrea puterea, dar oamenii imi solicita asta...')"
 Daniel David
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19787285-psihologia-poporului-roman-concluziile-unei-cercetari-facute-data-100-ani-cum-suntem-cum-credem-suntem-cum-vrem-fim

„ Asta pentru că cei mai autentici români, oamenii care, cufundaţi în puritatea culturală a satului, au ştiut să păstreze cheia de aur a românismului: mănâncă mămăligă, taie porcul, înfig plugul, fierb pruna, se închină cu dichis ortodox la Dumnezeu şi put. Put, da (s.n.): România este lider absolut – spun, an de an, cercetările Eurostat - la toalete amplasate în fundul curţii, iar consumul de săpun este cel mai mic din ţările membre ale Uniunii Europene.”
" Avem 26 de ani de când s-au dărâmat zidurile „lagărului socialist” şi uite că aleşii poporului se chinuie să le ridice la loc, să nu cumva să se aerisească closetul naţional (s.n.)."
 Mircea Toma - Romania pute de romani
http://adevarul.ro/news/politica/romania-pute-romani-1_5821ae655ab6550cb85064c5/index.html


” În tradiţia culturală romînească există o dominaţie a unui discurs elitist, conservator şi rupt de talpa ţării (s.n.). Establishmentul cultural românesc chiar dacă este încălţat de o generaţie, maxim două (s.n.), se comportă de parcă sînt toţi fii de aristocraţi, se cred aleşi şi cu sînge divin. Şi-a trădat total menirea şi lupta pentru a reprezenta interesele şi nevoile paturilor de jos în faţa puterii. Ei au devenit parte a puterii. Ţăranii, bunicii lor adică, sînt leneşi, beţivi şi put (s.n.)”
 Vasile Ernu
http://www.criticatac.ro/27993/cuvintul-ortac-sun-aproape-ca-numele-unor-eroi-antici-care-intre-timp-au-fost-diabolizai-de-presa-mainstream-de-la-noi/


In aceasta viziune  „ tarele ancestrale” ar explica probabil  de ce la noi apar comportamente irationale de genul celor reclamate de autoare in care avem pe de o parte demonizare a procurorilor si a institutiilor statului iar pe de alta parte  sunt votati in continuare coruptii cu condamnari definitive ( foarte important , trebuie subliniat ca  amaratii de votanti nu sunt identici cu cei care demonizeaza procurorii, etc. )   :

„Sunt votați în continuare oameni politici corupți, dovediți prin condamnări definitive, unii dintre ei scoși anume din pușcării cu aceste ocazii. În schimb, sunt demonizați procurorii, sau chiar instituții ale statului (vezi teoria „binomului“ SRI-DNA) a căror menire este tocmai protejarea cetățeanului.”

Ca lucrurile sa fie si mai interesante ,  autoarea recurge la  principiul jumatatilor de masura in care este recunoscuta manipularea , dar nu este pusa sub lupa activitatea toxica a agentilor manipularii , ci „complicitatea” votantilor   : 

„Există, desigur, manipulare . Însă propaganda acestor grupuri media se plachează pe handicapul pe care nici măcar nu suntem dispuși să ni-l asumăm . Și astfel apare un fenomen extrem de pervers, acela al complicității . Votanții, altminteri oameni cumsecade, mulți dintre ei săraci, sau la limita sărăciei, pun umărul decisiv (s.n.) la această hoție de stat."

Finalul este acela in care autoarea articolului denunta acest mecanism al coruptiei prin dependente sociale  drept o fatalitate care mentine captiva marea masa a cetatenilor . Acestia devin in mod implacabil  complici si  cu exceptia unei minoritati  care demonstreaza ,  raman singurii vinovati pentru starea de fapt din tara deoarece coruptia ar fi si implacabila , si generalizata  :

„Căci nu doar polițistul, politicianul, directorul, profesorii, adică reprezentanții instituțiilor sunt corupți, ci și tatăl devine asemenea lor, doar fiindcă i-a atins. Și cum să nu-i atingi când vrei ce e mai bine pentru copilul tău, când el trebuie să aibă o viața mai bună decât a ta, când el trebuie să evadeze cu orice preț din lumea asta? Cu alte cuvinte, e foarte greu să scapi.”
 „Toate aceste monstruozități s-au petrecut și se petrec chiar sub nasul nostru! Dar cine ar fi crezut că pot ajunge la asemenea proporții! Când ni s-au deschis ochii și ne-am confruntat cu enormitatea fenomenului ajuns, în sfârșit, înaintea justiției am fost șocați. Nu însă suficient, sau nu în proporție de masă, în așa fel încât șocul nostru moral să se regăsească în vot.”
 
„Complicitatea pare a fi inevitabilă într-o societate în care corupția este generalizată. Chiar tăcerea omului cinstit este o formă de complicitate. Absența la vot, neimplicarea civică, relativismul de tipul „toți sunt o apă și-un pământ“, egoismul de grup. Toate sunt complicități mai mari sau mai mici. Lipsită de scutul moral, societatea este condamnată să dispară treptat.”.
 
 ” Același lucru îl fac toți cei care, din ianuarie încoace, refuză să mai accepte această teribilă fatalitate. Va trezi oare strigătul lor disperat marea masă a celor prinși în plasa acestei rușinoase complicități? ”.

Ca sa nu ne ferim de cuvinte, autoarea amesteca in mod foarte  abil societatea comunista, etc.  cu societatea post-comunista , iar rezultatul final este unul cinic.  Votantii PSD ( in realitate dependenti, santajati, saraci,  manipulati, mintiti, pacaliti , furati , si cu banii luati ! ) , ar fi de fapt singurii vinovati de situatia din tara , in timp ce o minoritate responsabila si elitista incearca sa-i trezeasca dintr-un somn  din care de fapt nu pot fi treziti daca nu se schimba regulile jocului !
Ce nu ne spune nici autoarea si nici protestatarii este faptul ca aceste reguli nu s-au schimbat si situatia de acum este in linii mari identica cu cea din 1990 cand teoretic si pe hartie  era democratie , deci cetatenii puteau alege intre comunistii lui  Iliescu  si taranistii seniorului Coposu , etc. , dar in realitate cetatenii nu-i puteau vedea decat pe primii pentru ca ultimii ori nu aveau dreptul la cuvant, ori nu aveau dreptul la imagine , ori nu aveau dreptul la existenta publica pentru ca erau blocati, denigrati  insultati ,  retinuti  sau ciomagiti  ori de cate ori aparea ocazia.  
Acum nu mai sunt ciomagiti pentru ca nu mai exista, iar adevarata problema este cine sau ce a aparut in locul lor si pe cine sau ce sa mai voteze cetatenii prinsi in mecanismele infernale ale dependentei politice si sociale .
In sfarsit , atunci cand politicienii corupti care au devalizat tara incearca din toate puterile sa scape si de bratul lung al justitiei , si de institutiile statului de drept, a socoti ca de vina pentru situatia  actuala  sunt nefericitii votanti ai PSD nu mai este doar cinism politic si social , ci sadism  pur . 

Daca timp de trei decenii varful de lance al clasei politice a devalizat Romania, intrebarea este ce a facut in tot acest rastimp  societatea civila cu corifeii ei cu tot ( si cand fondurile lui Soros au ajuns de fapt  tot la  eternii securisti cum a recunoscut o directoare a Fundatiei pentru o Societate Deschisa  din anii `90 ...)  si ce solutii a oferit aceasta societate civila  cetatenilor ca acestia sa nu mai voteze , in aceeasi bucla temporala , doar  pentru un kilogram de ulei si un bon de pensie . 

http://www.contributors.ro/editorial/%e2%80%9enu-vrem-sa-fim-o-na%c8%9bie-de-ho%c8%9bi%e2%80%9c/#comment-325434

#ParadisePapers

Monday, October 30, 2017

Trivializarea, decivilizarea si dezumanizarea societatii romanesti si paralogismele (de)formatorilor de opinie


Societatea romaneasca a traversat deja aproape trei decenii de resetare a valorilor culturale si morale traditionale, de degradare continua a spatiului public si de invazie a primitivismului , agresivitatii, obscenitatii si de promovare a dispretului fata de legi si de normele civilitatii si moralitatii .
In toata aceasta perioada de deconstructie sociala , societatea civila , personalitatile publice , personalitatile culturale , universitarii , liderii de opinie , formatorii de opinie ,etc. s-au remarcat prin absenta oricarei initiative de coagulare a unei atitudini publice impotriva deconstructiei sociale, degradarii educatiei , valorilor culturale si morale si a spatiului public in general.
Cu atat mai surprinzator este faptul ca unii din cei care au sau pretind ca au menirea sa pledeze pentru valorile educatiei, civilizatiei si moralei publice , incurajeaza exact contrariul lor si nu mai reusesc sa faca distinctia intre spatiul public si spatiul privat, intre acesta si spatiul intimitatii , intre minori si adulti, etc.
Cel mai recent exemplu este un spectacol trivial sub forma "balului bobocilor" ( dupa unii, total nevinovat ) pus in scena se pare de niste minori si fara participarea oficiala a scolii , dar total degradant pentru participanti si participante care in nevinovatia lor sperau sa fie felicitati si felicitate pentru prestatia si curajul lor fara sa realizeze o secunda ca rolurile in care s-au autodistribuit in grup , prin simbolistica lor au legatura cu mai degraba cu viata de bordel, nu cu viata de licean.





https://cluju.ro/imagini-obscene-la-balul-bobocilor-al-unui-liceu-din-cluj-napoca-una-din-probe-starnit-furia-internautilor-foto/


Un astfel de "spectacol" juvenil de prost gust este o reactie teribilista si reflexa respectiv o imitatie mecanica a degradarii spatiului public romanesc si a societatii romanesti in general . Ambele au fost supuse unui asalt concentric si pe toate planurile de resetare si contestare a valorilor civilizatiei si moralitatii , de inlaturarea a oricaror inhibitii si tabu-uri care fac diferenta intre spatiul intim , spatiul privat si spatiul social , iar rezultatul intentionat sau nu a fost un adevarat program national de imbecilizare al cetatenilor exact dupa principiile din Ministerul Adevarului al lui George Orwell *).
Un astfel de spectacol degradant constituie o victorie simbolica si un adevarat deliciu pentru traficantii de carne vie , pestii , proxenetii , interlopii , manelistii,etc. care plutesc din belsug in spatiul nostru social si care dintotdeauna vor sa-si exporte "idealurile" si influenta la cele mai fragede varste, dar el nu face decat sa se inscrie intr-o spirala toxica a degradarii si decadentei care a cuprins pe toate planurile societatea romaneasca.
Ceea ce este de neimaginat intr-o societate europeana si civilizata , respectiv promovarea sociala a subculturii, kitsch-ului, primitivismului , anomiei, agresivitatii, trivialitatii ,etc. la noi a devenit perfect posibil respectiv a devenit un fel de norma sociala cu ajutorul neprecupetit al mass-media si al specialistilor in deformarea gustului public.
Rezultatul este o grila mass-media cu n variabile ale imbecilizarii , un fel de pecingine de care nimeni nu trebuie sa scape si care trebuie sa acopere intreaga plaja a vietii sociale si toate categoriile de varsta , iar tonul il dau exact cei care ar trebui sa traga un semnal de alarma in aceasta privinta .


" De cîte ori pot, mă uit la Las Fierbinți și regret cînd agenda cîte unei seri mă împiedică s-o fac.
................................................................................
Am văzut, de alt­fel, și forumiști „dezgustați“ de brutalitatea neaoșă a replicilor, de peisajul sordid al ruralității autohtone: oameni ­„fini“, cu gusturi estetice greu de satisfăcut, născuți doar pentru Sofocle și Shake­speare (deși le mai scapă și cîte o telenovelă…). Îmi pare rău să-i dezamăgesc. Sînt de părere că Las Fierbinți bate majoritatea serialelor – mai mult sau mai puțin „haioase“ – ale unor producători români sau străini „pretențioși“."

Andrei Plesu - Da! Mă uit la Las Fierbinţi!


















Aceasta campanie de imbecilizare "(h)artistica" nationala are loc nu numai in mass-media ci si in intreg spatiul social , inclusiv in scoli , cu binecuvantarea si girul oficialitatilor si autoritatilor aflate in exercitiul functiunii care in exemplu de mai jos intra pur si simplu in extaz , desi in sala se afla minori :










De aceasta "spalare a creierului" nu scapa nimeni, nici macar prescolarii invatati de mici ca nu se poate fara infractiuni si fara infractori :








Revenind la tema initiala , cum reactioneaza personalitatile publice si formatorii de opinie in fata mimarii unor scene de bordel de catre minori ? Bizar.
Sa vedem mai intai ce spune purtatorul de cuvant al mitropoliei Clujului :

„Acei tineri trebuie să-şi trăiască tinereţea (s.n.) , iar oamenii să nu arunce cu pietre(s.n.)“ 
preot Bogdan Ivanov 
purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului

Acest preot confunda adolescentii de 15 ani cu tinerii ( 18+) care sunt majori conform legii si nu se intreaba ce cautau niste minori intr-un bar pentru adulti (!), deci confunda spatiul public cu spatiul privat , spatiul privat cu spatiul intim , iar cel mai grav este faptul ca incurajeaza manifestarile simbolice de sexualitate in grup ( "sa-si traiasca tineretea...") ca sa nu mai amintim de valorile crestine grav afectate in acest caz.
Surpriza este alta. Ceea ce acest preot spune in mod voalat, un  profesor si sociolog de la noi spune intr-un mod foarte brutal 
( https://www.ziardecluj.ro/sociologul-vasile-dincu-generatia-tanara-isi-manifesta-libertatea-frustrarile-asa-cum-poate-acest-moment).



"Scenele sexuale mimate de liceeni la un Bal al Bobocilor sunt un semn de revoltă al tinerilor. Asta crede sociologul Vasile Dîncu, care susține că gestul adolescenților nu este condamnabil . Ba chiar este normal."
https://www.ziardecluj.ro/sociologul-vasile-dincu-generatia-tanara-isi-manifesta-libertatea-frustrarile-asa-cum-poate-acest-moment


La fel ca in cazul preotului, si in viziunea sociologului Vasile Dâncu minorii sunt absolut liberi :
" De acum încolo este voie în viziunea lor , inclusiv la sex. Este voie să își exprime liber dorinţele şi să facă ceea ce vor cu corpul lor. ".

In mod inexplicabil pentru un sociolog care stie ca in realitate nici un adult nu are voie sa faca orice , oriunde si oricand cu atat mai mult un (pre) adolescent , Vasile Dâncu trece cu vederea faptul ca acesti minori se aflau intr-un bar pentru adulti ( sa speram ca nu a fost o sala de festivitati de la vreo scoala !) unde conform legilor in vigoare nu aveau ce sa caute.
Mai mult decat atat , apeland la un paralogism trivial explica acest comportament al minorilor prin dansurile adultilor gen Macarena, Pinguinul,etc. de la unele nunti, uitand sa mentioneze ce fel de reactii ar trezi un astfel de "bal al bobocilor" la o nunta reala a adultilor guvernata (inca) de norme de decenta .
Dupa aceasta prima etapa surprinzatoare urmeaza o a doua in care opiniile sociologului cad pur si simplu din lac in 
puț


'' Din punctul acesta de vedere, de ce apar aceste ritualuri sexuale? Pentru că sunt interzise pur şi simplu . Pentru că sunt încă tabu în societatea noastră, deci nu ar trebui să ne ultragiem chiar atât de mult ."

Chiar asa ?! Sa traducem din romana in romana acest interesant aforism. In aceasta acceptiune total "(i)liberala", ca si in cazul purtatorului de cuvant al Mitropopliei Clujului pur si simplu nu mai exista diferente intre spatiul (18+) si spatiul public , intre minori si adulti, intre spatiul public, spatiul privat si spatiul intim .
In mod absolut straniu , sociologul uita sau trece cu vederea diferentele esentiale existente in societatile moderne, chiar daca nu sunt marcate cu surle si trambite , intre copii, preadolescenti, adolescenti , tineri ,adulti, etc.

" Cum marcăm integrarea în comunitate a unui tânăr? În niciun fel (s.n.), deci şoc nu îşi mai consumă energia pt a oferi un statut social acestui tânăr care a intrat la liceu şi este pentru el o realizare foarte mare, nu are nici uniformă(s.n.) nu are niciun fel de statut, să se mândrească cu el (s.n.). Nimic. Atunci el marchează doar fizic şi sexual această trecere( s.n.), fiindcă asta are el la îndemână"

Dupa ce au ajuns din lac in pu
ț, opiniile sociologului Vasile Dancu cad de-a dreptul in prapastie respectiv identifica (pre)adolescentii cu adultii, respectiv intrarea in liceu cu terminarea lui si explica comportamentul acestora nu prin carentele de educatie din familie, scoala, etc. , ci prin "lipsa ritualilor de trecere" care aveau rolul de a marca aceste etape de varsta, ritualuri pe care le-a respins in mod implicit prin faptul ca a pledat pentru desfiintarea oricaror limite, inhibitii si (auto) control al comportamentelor (pre)adolescentilor.
Ca si cum nu ar fi fost suficient, finalul acestei originale viziuni asupra unor comportamente sociale este de-a dreptul cinic deoarece pentru sociologul in cauza "o anumita vulgaritate" ( sa observam aici ambiguitatea ) si devierile sunt "oarecum normale" (idem) pentru ca sunt " o manifestare a libertatii si frustrarilor" unor minori :

" Pe noi nu ne interesează nimic în acest moment le cerem numai performanțe școlare copiilor(s.n.). Atunci să nu ne mirăm (s.n.) dacă din când în când aceste ritualuri de protest arată o anumită formă de vulgaritate(s.n.). Nu sunt deloc de vină tinerii pentru asta , suntem de vină noi ceilalți. Iar concluzia sociologică este că aceste devieri sunt normale oarecum(s.n.) și nu trebuie să interpretăm că tânăra generație este mai rea decât generațiile mai vechi. Pur și simplu își manifestă libertatea, frustrările, așa cum poate (s.n.) în acest moment ".

In acest caz sociologul face abstractie de faptul ca societatile moderne ( si nu numai acestea ) considera majoratul si intrarea in viata de adult una dintre cele mai importante etape din viata unui om si in egala masura considera si copilaria, si (pre)adolescenta drept etape vitale in evolutia viitorului adult de aceea le acorda o maxima atentie si importanta cuvenita inclusiv prin legislatie.
Prin aceasta atitudine de a considera mimarea unor scene sexuale de sex in grup si in public de catre minori drept un fapt  necondamnabil si un act normal , si preotul si sociologul pledeaza pentru in mod implicit pentru o desensibilizare a minorilor, respectiv pentru o supra-sexualizare a (pre)adolescentilor si o libertate sexuala absoluta ( libertinaj ) anomie , indecenta si imoralitate.
Niciunul dintre cei doi exponenti ai libertatii sexuale absolute nu face nicio referire la sentimentele umane profunde cum este iubirea si la cultivarea lor trecand cu vedere ca exista (si trebuie ocrotita) o inocenta a copilariei , dupa cum exista ( si trebuie ocrotite ) iubirile copilariei si ale adolescenţei .
La fel de adevarat este faptul ca exista o sensibilitate si o sexualitate aparte a adolescenţei care trebuie si acestea ocrotite pentru ca difera de sexualitatea adultilor ( si in mod categoric de sexualitatea de tip bordel ) , iar prin specificul varstei pot avea un mare impact asupra vietii lor de adult .


In loc de concluzii

Ceea ce este revoltator in aceste atitudini ale unor instante care au sau pretind ca au menirea sa pledeze pentru valorile educatiei, civilizatiei si moralei publice , este incurajarea mimarii unor acte de sex in grup si in public de catre (pre)adolescenti si implicit a libertinajului sexual.
Mai mult decat atat, nici reprezentantul clerului si nici reprezentantul stiintelor sociale nu fac nicio diferenta intre sexualitate si sentimentul de dragoste specific omenesc, intre spatiul intim , spatiul privat si spatiul public .
Singurul adevar din cele doua puncte de vedere prezentate anterior este acela ca adolescentii nu sunt vinovati pentru aceste comportamente ( dar aceasta nu inseamna sub nicio forma ca trebuie incurajati in aceste atitudini ).
Adevarata problema este de ce a ajuns societatea romaneasca un adevarat cosmar in comparatie cu o societate europeana si civilizata , si ce se mai poate face de aici incolo daca instantele care ar trebui sa contribuie la mentinerea standardelor educatiei si civilizatiei sunt total absente sau chiar actioneaza in sens contrar propriilor lor standarde deontologice si morale.




Note
*) 
„Secţia Documente, la urma urmei, nu era decît o singură branşă în Ministerul Adevărului, a cărui primă îndatorire nu era de a reconstrui trecutul, ci de a oferi cetăţenilor Oceaniei ziare, filme, cărţi de şcoală, programe de tele-ecran, piese de teatru, romane – orice modalitate de informare, de educare sau de recreere, de la statuie la lozincă, de la poezia lirică la tratatul de biologie şi de la abecedar la dicţionarul Nouvorbei. Şi Ministerul nu avea numai de asigurat diversele necesităţi culturale ale Partidului, ci şi de repetat întreaga operaţie la un nivel mai jos, în folosul proletariatului. Exista un lanţ întreg de subsecţii separate care se ocupau cu literatura pentru proletari, cu muzica, teatrul şi distracţiile în general. Aici se scoteau ziare de aruncat la gunoi în care nu găseai aproape nimic altceva decît sport, crime şi horoscopuri, se produceau povestioare senzaţionale de doi bani, filme numai despre sex şi cîntece sentimentale compuse exclusiv prin mijloace mecanice, la un caleidoscop special numit versificator (s.n.) “ .

Wednesday, October 25, 2017

Colegiul Psihologilor din Romania si Institutul de Psihologie Judiciara , institutii de drept privat si stat in stat


Anul acesta se implinesc 13 ani de cand a aparut Colegiul Psihologilor din Romania daca ne raportam la istoricul prezentat pe una din paginile sale oficiale (https://copsi.ro/istoric/).
Aceasta aniversare este una sulfuroasa sarbatorita cu dosare penale pentru unii din cei care au gestionat domeniul si cu ghinion pentru membrii acestei nefericite bresle.
Colegiul Psihologilor din Romania este revendicat in prezent de doua organizatii care se contesta reciproc iar psihologii s-au aliniat si ei curentului impartindu-se in "pro"si "contra".
Aceasta bizara institutie de care au fost atat de mandri cei care au contribuit la crearea ei a intrat in conflict si cu psihologii , si cu legea, si cu morala.
Mihai Anitei, fostul presedinte al Colegiului Psihologilor din Romania, este beneficiarul unui dosar penal, iar dupa ultimile informatii obtinute de ziaristi se pregateste o ancheta de mare amploare privind modul in care au fost gestionate problemele acestui domeniu si ale acestei bresle.
Ancheta vizeaza modul in care a aparut din viscerele Colegiulului Psihologilor din Romania  Institutul de Psihologie Judiciara care in realitate este un S.R.L. de apartament :



http://norwaygrants.anp.gov.ro/documents/10180/12170404/Protocol+de+colaborare+ANP+si+IPJ.pdf/78a873d5-350b-4d80-a1ed-ce94eb730236


Presedintele Institutului de Psihologie Judiciara este Stefan Iulian-Laurentiu care in acelasi timp este si membru al Colegiului Psihologilor din Romania respectiv director general a institutiei (
https://copsi.ro/comunicat-privind-ilegitimitatea-convocarii-organizarii-si-desfasurarii-unor-asa-zise-sedinte-de-catre-un-grup-de-persoane-autointitulat-consiliul-si-comitetul-director-al/).
Conflictul de interese vizibil in acest caz , este numai varful aisbergului . Institutul de Psihologie Judiciara se afla intr-un raport bizar cu Colegiul Psihologilor din Romania pentru ca membrii lui fondatori figureaza in ambele institutii care sunt construite pe acelasi fundament juridic :


" ...( Institutul de Psihologie Judiciara-n.n. ) persoană juridică română de drept privat ( s.n.) , constituită în anul 2011 la inițiativa celor mai reprezentative nume ale psihologiei judiciare românești și a altor psihologi pasionați de domeniul expertizei psihologice, dintre care amintim: prof. dr. Nicolae Mitrofan, prof. dr. Tudorel Butoi, conf. dr. Gheorghe Florian și dr. Stefan Iulian – Laurențiu."
 
( http://psihologiejudiciara.ro/)

"Art. 23. - (1) Colegiul Psihologilor din România, denumit în continuare Colegiu, este o organizaţie profesională, cu personalitate juridică, de drept privat (s.n.), apolitică, autonomă şi independentă, de interes public, cu patrimoniu şi buget proprii. Colegiul are rolul de a reprezenta şi de a ocroti la nivel naţional şi internaţional interesele profesiei de psiholog cu drept de liberă practică."
 
(http://www.psihologiaonline.ro/download/legi/Lege213-2004.pdf)

Daca analizam componenta Institutului de Psihologie Judiciara observam lucruri la fel de interesante :


http://psihologiejudiciara.ro/echipa/ 



In acest caz , doi dintre cei patru membrii fondatori au fost inainte de 1989 ofiteri in Ministerul de Interne . Florian Gheorghe (http://sas.unibuc.ro/uploads_ro/images/359/CV_europass_ROMANA_15_nov_2014.pdf ) a fost ofiter in Directia Generala a Penitenciarelor (1975-1990 ) , iar dupa afirmatia unui coleg de liceu de-al lui din Buzau a fost de fapt seful psihologilor din Ministerul de Interne .
Tudorel Butoi
(http://www.academiadepolitie.ro/root/studii/iosud/rezumate_teze/2017/pop/CV%20BUTOI%20TUDOREL.pdf) a fost sef de laborator (1975-2001) si expert in comportamentul simulat de la Serviciul Criminalistic de la Politia Capitalei ( respectiv Militia Capitalei inainte de 1990) si probabil in aceasta calitate si-a folosit expertiza in cazul unui politician anchetat de DNA*).
Ca atare, aceasta interesanta institutie de drept privat este in realitate o firma privata de tip s.r.l. , dar situatia aceasta nu este una singulara in stiintele sociale de la noi **) .
Presa mai semnaleaza si o ipoteza foarte interesanta , respectiv aceea ca Institutul de Psihologie Judiciara , ar fi avut de fapt rolul de a patrunde in sistemul judiciar romanesc :
"Mai mult chiar, deja se vorbeste prin barouri ca Institutul de Psihologie Judiciara , persoana juridica de drept privat tip SRL ar fi putut fi creat ca sa patrunda in sistemul judiciar romanesc protejat fiind de anumite institutii ale statului. Iar datorita ignorantei unor judecatori acest lucru sa ramana neobservat. Oricum, aspectele privind limitele legale ale acestei afaceri se afla deja in vizorul DNA, dar, mai nou, dupa cum reiese din informatiile de ultima ora intrate in posesia noastra, si sub stricta observatie a Inspectiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii."

http://www.national.ro/dezvaluiri/dna-cu-rovana-la-psiholog-602223.html/

In ce masura o institutie privata fondata de fosti ofiteri din Ministerul de Interne si membri ai Colegiului Psihologilor din Romania poate fi un "furnizor de formare profesională" în domeniul expertizei psihologice judiciare atunci cand prima conditie pentru domeniul juridic este ca reprezentantii lui sa nu aiba legatura cu fosta Securitate si serviciile de informatii, este o intrebare la care vor raspunde doar institutiile abilitate.
Problema este in realitate cu mult mai grava decat atat , si a fost semnalata de multa vreme. In acest sens, inca din anul 2006 a fost publicat intr-o revista din Franta deoarece niciun ziar important de la noi nu a vrut sa-l publice in tara , un APEL PENTRU MODIFICAREA LEGII 213 DIN 06.01.2004 ( http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=42), lege care reglementa profesia de psiholog.
Apelul semnat inclusiv de catre fostii detinuti politici Paul Goma si Vasile Paraschiv , semnala pericolul ca domeniul psihologic , spre deosebire de domeniul juridic unde magistratilor le este interzis prin lege sa faca parte din fosta Securitate si serviciile de informatii , este in pericol sa-si piarda independenta respectiv sa fie invadat de fosti securisti, ofiteri de informatii si militari prin lipsa oricarei interdictii care sa separe domeniul civil de domeniul militar si de domeniul serviciilor de informatii.
Pe cale de consecinta  magistratilor le este interzis prin lege sa faca parte din fosta Securitate si /sau serviciile de informatii, in schimb psihologii care le furnizeaza expertize judiciare primilor sau chiar ii examineza pe primii ( pentru magistrati examenul psihologic este obligatoriu ) nu au aceasta interdictie .
Tragedia este aceea ca nu numai domeniul psihologic este un domeniu nereformat dupa 1990 . Exact in aceeasi situatie, poate chiar mai rea , este si domeniul sociologic si al stiintelor sociale in general care ar fi trebuit sa ofere cetatenilor o imagine obiectiva a societatii in care traiesc .
In esenta, fara aceste clarificari esen tiale pentru evolutia democratica a Romaniei , pentru consolidarea societatii civile si pentru aparitia unei adevarate societati deschise, toate procesele din societatea romaneasca raman forme fara fond care eventual reusesc sa induca in eroare strainii , dar nu reusesc decat sa trezeasca zambetul amar , reactiile de respingere si reactiile ostile ale cetatenilor care dupa trei decenii de agresiuni sociale , promisiuni fara acoperire , diversiuni, dezinformare si manipulare , sufla si in iaurt.
Dupa aducerea in colaps a unui intreg domeniu profesional care ar fi putut contribui la progresul social , este mai mult decat evident ca domeniul stiintelor sociale nu poate fi reformat din interior .
Recentul discurs al noului presedinte al Colegiului Psihologilor din Romania tinut in aceeasi limba de lemn in care adreseaza ganduri bune tuturor , dar promite solemn acelasi statu quo fara sa analizele cauzele care  au adus domeniul in colaps :

2 septembrie la 21:14 ·

Dragi colegi,
Psihologia din România a adăugat ieri, 01 septembrie 2017, pagini importante la istoria începută cu luni în urmă, pagini scrise de oameni cu suflet mare, cu inima deschisă, cu multă putere de muncă, responsabilitate și respect față de fiecare dintre D-voastră! Ședința comună a Comitetului director și Consiliului Colegiului a înregistrat cel mai mare cvorum de la înființarea Colegiului, din toate colțurile țării colegii au venit pentru a găsi, împreună, acele soluții care să scoată din impas organizația noastră.
Membrii Comitetului director și ai Consiliului Colegiului au înțeles că o organizație sănătoasă luptă pentru drepturile sale fără să se abată de la nicio lege și au făcut o alegere, aceea de a susține comunitatea noastră, de a munci în perioada următoare fără a fi remunerați, de a se deplasa la ședințe pe cheltuiala proprie și de a suporta financiar, în următoarele luni, costurile aferente consultanței juridice, odată cu aprobarea în unanimitate a prelungirii contractului. Le mulțumesc mult tuturor!
Obiectivele ședinței comune a CD și CC:
Ședința Comitetului director și Consiliului Colegiului Psihologilor din România, din 01 septembrie 2017, a avut trei obiective foarte importante pentru comunitatea noastră:
1. Prezentarea situației actuale și identificarea celor mai eficiente soluții, temporare, pentru deblocarea activității Colegiului Psihologilor;
2. Eficientizarea activității comisiilor de specialitate, a activității Comitetului director și Consiliului Colegiului, prin introducerea votului electronic;
3. Adoptarea unor decizii cu privire la reprezentarea juridică a Colegiului Psihologilor în procesele cu fosta conducere.
Măsurile adoptate în ședința comună a CD și CC:
Toate cele trei obiective au fost îndeplinite, din data de 04 septembrie 2017 urmând să fie reluată activitatea filialelor teritoriale ce va viza:
1. Depunerea dosarelor pentru acces în profesie, treapta de practicant în supervizare;
2. Depunerea dosarelor pentru acces în profesie - altă treaptă decât cea de practicant în supervizare;
3. Depunerea dosarelor pentru schimbare de treaptă;
4. Depunerea dosarelor pentru înregistrare forme de exercitare, înregistrare mențiuni la formele de exercitare existente și radiere forme de exercitare.
Prin adoptarea Hotărârii nr. 2 a Comitetului director a fost deblocată activitatea Colegiului Psihologilor din România și, în același timp, s-a răspuns în mod pozitiv numeroaselor solicitări exprimate de președinții de filiale, de-a lungul anilor, de a se produce descentralizarea cât mai multor activități.
Dragi colegi psihologi, interviul pentru acces în profesie , treapta de practicant în supervizare, va fi organizat în toate cele 32 de filiale în care s-a derulat și finalizat procesul de alegeri!
Pentru interviul de schimbare de treaptă nu veți mai fi nevoiți să așteptați ore întregi la coadă, se vor organiza comisii de fiecare dată când numărul de dosare va atinge pragul de 50.
Prin adoptarea Hotărârii nr. 5 a Comitetului director și Consiliului Colegiului, pentru validarea interviurilor de acces în profesie realizate la filiale și analiza dosarelor depuse pentru formele de exercitare, comisiile vor lua decizii prin exprimarea votului on-line, prin această măsură asigurându-ne că dosarele depuse de D-voastră vor primi o rezoluție care se va încadra în termenul legal.
Cum vom comunica cu D-voastră?
Canalele de comunicare prin care informațiile relevante pentru comunitatea noastră, deciziile adoptate de comisiile de specialitate, Comitetul director și Consiliul Colegiului vor ajunge la D-voastră sunt:
- site-ul www.alegericpr.ro;
- pagina de facebook a Colegiului Psihologilor din România;
- transmiterea mesajelor prin e-mail, de pe adresa comunicare@alegericpr.ro.
Cine va comunica?
În cadrul ședinței din 01 septembrie 2017 am înaintat colegilor mei propunerea ca D-na Laura Pătruț, colega noastră care a organizat, alături de membrii Comisiei pentru alegeri, ședința Convenției Naționale, să ocupe, în cadrul Colegiului Psihologilor din România, postul de Consilier pe probleme de comunicare și purtător de cuvânt. Colegii prezenți la ședință au considerat binevenită această propunere și au votat, în unanimitate, ca D-na Laura Pătruț să preia, în mod oficial, activitatea de comunicare a Colegiului Psihologilor din România.
Îi mulțumesc D-nei Laura Pătruț pentru că a acceptat această nouă responsabilitate, cu precădere pentru faptul că este o activitate neremunerată și, sunt convins că va reuși, în scurt timp, să dezvolte o comunicare cu D-voastră la fel de eficientă ca și cea derulată în perioada alegerilor.
Laura Cristina Pătruț - Consilier pe probleme de comunicare și purtător de cuvânt.
Președinții filialelor – comunicatorii din teritoriu, prin toate canalele pe care dânșii le au la dispoziție, mesaje transmise spre publicare pe www.alegericpr.ro, mesaje postate pe paginile de facebook ale filialelor și transmise prin e-mail membrilor filialei și alte canale pe care dânșii le vor considera eficiente pentru comunitatea din fiecare filială.
Voi încheia acest mesaj prin a mulțumi, încă o dată, tuturor colegilor care fac posibilă reluarea activității și, fiecăruia dintre D-voastră, pentru că ați avut încredere în noi și ne susțineți în demersurile întreprinse!
Începând de luni, 04 septembrie 2017, D-na Laura Pătruț va reveni cu o serie de comunicate periodice prin care vor fi aduse informații suplimentare privind activitatea Colegiului Psihologilor din România.
Vă adresez un gând bun tuturor!
Prof. univ. dr. Ion Dafinoiu
Președintele Colegiului Psihologilor din România
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1468439489907342&id=381305665287402

ne arata ca acesta nu a inteles nimic din cei 13 ani de existenta a Colegiului Psihologilor din Romania si din istoria de trei decenii a domeniului psihologic ***) naruind si ultima iluzie a celor care mai credeau ca se mai poate schimba ceva in acest nefericit domeniu.
Pentru ca vechile generatii au capturat si denaturat domeniul si l-au predat altor instante , iar noile generatii inclusiv cele scolite in strainatate au acceptat , zarurile au fost aruncate si nu mai este nimic de facut pentru cel putin o generatie iar acest lucru este recunoscut chiar de catre unii dintre psihologii care au contribuit la crearea acestei institutii ****).
Singura speranta mai ramane la instantele neutre din tara care respecta un cod dentologic si care pot interveni in temeiul legii si normalitatii sociale precum si la cele din strainatate care pot oferi un termen de comparatie si eventual un punct de sprijin.



Note

*) Profesorul Tudorel Butoi si-a folosit intreaga expertiza criminalistica, dar nu in domeniul in care este specialist , ci intr-un celebru dosar de coruptie :

http://www.luju.ro/static/files/2016/decembrie_2016/09/Raport_de_expertiza_Butoi_-_Udrea.mark.pdf

http://www.luju.ro/dezvaluiri/cazuri-celebre/denuntatori-demascati-prin-expertiza-prof-univ-dr-tudorel-butoi-expert-psiholog-desfiinteaza-credibilitatea-denuntatorilor-folositi-de-dna-in-dosarul-gala-bute-pentru-a-o-inculpa-pe-elena-udrea-ca-a-primit-mita-o-geanta-cu-900-000-euro-rechizitoriul-este-

http://www.luju.ro/dezvaluiri/cazuri-celebre/denuntatori-demascati-prin-expertiza-prof-univ-dr-tudorel-butoi-expert-psiholog-desfiinteaza-credibilitatea-denuntatorilor-folositi-de-dna-in-dosarul-gala-bute-pentru-a-o-inculpa-pe-elena-udrea-ca-a-primit-mita-o-geanta-cu-900-000-euro-rechizitoriul-este-?pdf

http://www.evz.ro/expertiza-bomba-in-dosarul-gala-bute.html

**) Lansarea recenta a Centrului de Consultanta Istorica ( http://consultantaistorica.ro/) a beneficiat de o larga expunere media ( http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-22058854-joi-lanseaza-cci-primul-centru-consultanta-istorica-din-romania.htm).
Cercetatorii lui au o vasta experienta "de la redactarea a numeroase lucrări de specialitate, articole în presă, realizarea de baze de date istorice, documentarea unor evenimente sau filme istorice până la elaborarea de plângeri penale împotriva „torționarilor” regimului comunist " iar unii dintre ei au lucrat in universitati si in institutii platite de la buget cum este Dumitru Lacatus fost expert în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (2006-2013) și asistent cercetare la Universitatea din București (2013-2017).
Motivatia lansarii acestui centru este una cat se poate de sincera si de abila in acelasi timp :

" Absența consultanților istorici s-a remarcat prin modul în care au fost soluționate cazurile foștilor deținuți politici care și-au cerut drepturile în instanță, cele ale tuturor persoanelor care au fost deposedate ilegal de drepturile și proprietățile lor de către regimul comunist și în timpul proceselor „torționarilor” comuniști. - Dumitru Lăcătușu, Centrul de Consultanță Istorică".

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-22058854-joi-lanseaza-cci-primul-centru-consultanta-istorica-din-romania.htm

Pe scurt, unii cercetatori care au lucrat la stat exact in aria lor de competenta , iar ce nu au reusit sa obtina din interiorul sistemului si atunci cand erau platiti de la buget , vor sa ofere acum din exteriorul sistemului contracost si in mod privat.
In realitate, la fel ca in cazul Institutului de Psihologie Judiciara vorbim de un S.R.L. nici macar de apartament , ci unul cu sediul in localitatea Dobriceni , respectiv un sat din comuna Stoenesti , judetul Valcea ( http://www.risco.ro/verifica-firma/centrul-de-consultanta-istorica-s-r-l-cui-37671668).

***) Prima si singura dezbatere reala a problemelor domeniului psihologic a avut loc in 1990 in aula Universitatii din Bucuresti cand psihologii veniti din toata tara s-au revoltat impotriva corifeilor domeniului iar profesorul Paul Popescu-Neveanu care voia sa fie acceptat drept lider , a fost pur si simplu huiduit pentru modul in care nu a aparat domeniul. De atunci si pana la aparitia Colegiului Psihologilor din Romania au fost organizate numai "conferinte" ale psihologilor.

****) Daniel David - Sa bata clopotele pentru psihologia romaneasca ....!
http://www.contributors.ro/cultura/sa-bata-clopotele-pentru-psihologia-romaneasca%E2%80%A6/