Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke

joi, 7 octombrie 2010

Presa , ultima frontiera .

Presa, ultima frontiera .

Liberalul Ghişe a depus la Senat "Legea jurnalistului".






„Orice reglementare care ţine de deontologia profesiei de jurnalist este interioară acesteia şi se poate stabili numai în interiorul şi de către membri ai asociaţiilor profesionale ale jurnaliştilor. Elaborarea unor reguli şi norme de către persoane din exterior care sunt implicate în politică şi legiferarea lor de către Parlament ar fi o premieră mondială cred."

Dan Tanasescu






1 . Faptele vorbesc



Daca cititi ceea ce scrie mai jos si va ia cu frig , nu trebuie sa intrati in panica si nu trebuie sa va frecaţi la ochi. Deocamdata lumea este inca la locul ei si NU aveti halucinatii . Tot ceea ce veti citi mai jos este strict autentic si scris negru pe alb in presa romaneasca :


Senatorul PNL Ioan Ghişe a depus, marţi, la Senat, "Legea jurnalistului".


Conform acestei legi :


„ ziariştii trebuie să aibă "carte de jurnalist", să activeze în cabinete jurnalistice, să fie atestaţi o dată la trei ani, examinaţi psihologic anual, proiectul prevăzând şi sancţiuni pentru "delicte de presă. "
( Mediafax.)

„profesia de jurnalist ar urma să fie exercitată numai de persoane care realizează producţii jurnalistice şi posedă "Cartea de jurnalist".

„ produsele jurnalistice sunt ştirile, opiniile, calupurile de ştiri, interviurile, reportajele, anchetele, comentariile, editorialele, dezbaterile, caricaturile, toate având regimul juridic prevăzut de Legea drepturilor de autor.”

„ pentru a putea fi jurnalist, ar fi necesară atestarea, o dată la trei ani, a calităţii de jurnalist, examinarea psihologică anuală, precum şi confirmarea aptitudinilor de jurnalist printr-o practică de cel puţin doi ani. ”

„ Cartea de jurnalist, care atestă calitatea de jurnalist, este eliberată de Colegiul Naţional al jurnaliştilor ”.

„ Ombudsman-ul Mass-Media, care are rolul principal în supravegherea şi sancţionarea delictelor de presă ar urma să fie un organism reprezentant al patronatelor mijloacelor de presă (scrisă, audio, tv) care să aibă în componenţă şi câte un reprezentant al societăţii civile şi al cadrelor universitare din domeniul comunicării. Ombudsman-ul ar urma să suspende din profesie jurnaliştii, în cazul săvârşirii de către aceştia a unor infracţiuni penale.”

„profesia de jurnalist ar urma să se exercite în cabinete jurnalistice, individuale sau asociate, cabinete care trebuie dotate cu arhivă, registratură şi care trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă.”


„ Actul de înfiinţare a unui asemenea cabinet presupune înregistrarea la Registrul unic al cabinetelor, întocmit de Colegiul Naţional al jurnaliştilor.”


„ Colegiu National al jurnalistilor eliberează Cartea de Presă necesară practicării profesiei de jurnalist.”


„Colegiu National al jurnalistilor ar trebui să propună criteriile şi principiile de atestare a jurnaliştilor, să ţină într-un registru evidenţa acestora, să supravegheze respectarea deontologiei, să sesizeze abaterile disciplinare, să stabilească onorarii minime pentru organizaţiile profesionale.”

„ introducerea spre publicare a unor produse jurnalistice care nu provin de la cabinete de jurnalişti se pedepseşte cu amendă de până la trei salarii medii pe ţară”

„ Introducerea, de către editor sau patron, a unor produse jurnalistice care încalcă normele deontologice se sancţionează cu amendă între trei şi şase salarii medii pe economie.”

„ impozitul maxim pe venit al titularului cabinetului de jurnalist să fie 16% ”.

In sfarsit, proiectul propus are o prevedere uluitoare ( o sa vedem in final de ce ) care in traducere libera este un fel de zgarda financiara legala pentru pentru cei care inca mai reprezinta cainele de paza al democratiei . Acestia au voie sa gandeasca si sa aiba idei , dar au dreptul ( adica sunt obligati ) , sa ramana cu ele pentru ca n-au voie sa-si vanda singuri marfa :

„ introduce incompatibilităţi între exercitarea profesiei de jurnalism şi exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.” ( s.n.)

Sursa : http://www.romanialibera.ro/actualitate/media/liberalul-ghise-a-depus-la-senat-legea-jurnalistului-200982.html




2. Societatea ( civila ? ) are alte probleme mult mai importante ...



Conform acestei viziuni liberale ( ? ) moderne , profesia liberala de jurnalist ar urma să se exercite într-un cadru organizat in care jurnalistii sunt tratati ca potentiali infractori si componenta penala devine obsesiva . Cu alte cuvinte, domnul liberal Ghişe ne propune si pentru exercitarea profesiei de jurnalist conditii birocratice aberante care exista de mult in alte profesii dar care abia aici , si acum , isi arata cu adevarat absurdul pentru ca apar , in sfarsit , la lumina zilei si pentru marele public . Si ce putem vedea ?

Mai intai, vedem ca ziaristii trebuie „ atestati ” odata la 3 ani ( nu ni se spune CE se atesteaza fix la aceasta perioada si nici DE CE , dar pentru inceput e clar ca pentru atestarea periodica vor merge „ la control ”) .

Aici este absolut necesar un comentariu malitios, destabilizator , reactionar si subversiv . Este evident ca daca un parlit de jurnalist a absolvit o Facultate de Ziaristica , atunci va trebui sa-si cumpere urgent doua cuie. Unul ca sa-si puna prima diploma in el , pentru ca s-ar putea sa ramana numai cu ea. Al doilea ca sa-si puna in el autorizatia de la Colegiul Jurnalistilor care poate ii va da ( sau nu ) dreptul de a practica „legal abilitat” ceea ce prima instanta universitara credea ca i-a oferit deja.

De asemenea, ziaristii ca si profesorii de exemplu ( fie ca vor, fie ca nu, parerea lor nu conteaza ) trebuie examinati psihologic anual ( nu e clar nici DE CE si nici PENTRU CE ) dar se prezuma bineinteles ca este necesar pentru ca , nu-i asa, oricine poate innebuni oricand si de aceea trebuie sa-i examinam pe toti chiar daca ei poate nu au nimic si nu avem nici un drept sa o facem . Legea gestata ( sau , ma rog, preluata ) de domnul Ghise e un motiv arhisuficient.

In sensul acestei legi „ europene ” , si ca sa nu mai existe nici un fel de dubii , domnul Ghise propune , in stilul propriu liberal , deja inconfundabil , ca tot ceea ce poate produce in materie de comunicare mintea si gandirea umana ( ştirile, opiniile, calupurile de ştiri, interviurile, reportajele, anchetele, comentariile, editorialele, dezbaterile, caricaturile ) sa fie denumite produse jurnalistice , incluse in acest proiect, si ca atare controlate si implicit aprobate . Sau nu .

Conform acestui proiect altruist la modul general si foarte grijuliu in particular, toti jurnalistii ar trebui sa fie inventariati si legitimati de o instanta unica „ legal abilitata ” . Problema treptelor sau gradelor ierarhice nu este mentionata , in schimb se mentioneaza cu lux de amanunte , si in limbajul de lemn de altadata , ca profesia de jurnalist se exercita ( ca si la avocati , psihologi,etc. ) NUMAI în cabinete jurnalistice, individuale sau asociate, cabinete care trebuie dotate ( musai ) cu arhivă ( jurnalistii probabil nu stiu asta , dar legiuitorul Ghise stie el de ce stie.. ) , registratură ( eventual registru cu nr. de intrare / iesire, viza organului ierarhic superior ,etc.). Aceste cabinete trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă . De ce il preocupa pe domnul Ghise evidenta financiar-contabila a unui ziarist , numai domnia sa de pe Pamant si Dumnezeu din ceruri mai stiu....

Dupa grija financiar-contabila deja manifestata , anxietatea domnului Ghise creste proportional cu grija altruista maximala manifestata fata de soarta jurnalistilor . Pe cale de consecinta trece meticulos la problema criteriilor şi principiilor de atestare a jurnaliştilor care il preocupa in mod desosebit , dar fara sa-i intrebe pe jurnalisti care e si parerea lor. De fapt, nici nu mai conteaza pentru ca , si asa, legea va fi deasupra lor, unde-i lege nu-i tocmeala si se va aplica instant principiul „ vrei nu vrei, bea Grigore agheasma”. Asa ca in mod natural proiectul propus de domnul Ghise recomanda jurnalistilor pe larg ( dar din afara breslei lor...) cum sa-si exercite legal profesia: „ să ţină într-un registru evidenţa ..., să supravegheze respectarea deontologiei, să sesizeze abaterile disciplinare...”, etc.

In sfarsit, proiectul liberal propus de domnul Ghise sustine cu tarie doctrina platonica a lumii ideilor conform careia ideile jurnalistilor sunt mai importante decat banii lor si ca atare le interzice sa-si vanda singuri „marfa” . O pot face numai prin intermediul altor instante care le dijmuiesc legal ( si sanatos ) veniturile . Asa ca daca tot controleaza profesia , Colegiul National al Jurnalistilor o va face deontologic si „cu simt de raspundere” demonstrand un pronuntat si dezinteresat simt al afacerilor exercitat , desigur, in interesul jurnalistilor acreditati si , logic , controlati inclusiv la marimea portofelului. Dovada este interesul brusc pentru ...marimea onorariilor minime pentru organizatiile profesionale . Totusi, nu este clar daca ziaristii platesc un impozit pe venit numai statului sau platesc o cota parte din venit si asociatiei profesionale care le da dreptul sa existe asa cum se intampla in cazul altor profesii zise liberale.

Mai mult decat atat, proiectul domnului Ghise introduce ziaristii romani in Europa zilelor noastre ... legitimandu-i . Nu e vorba de ecusonul pe care il poarta ziaristii de gat cand dau piept cu politetea si transparenta autoritatilor noastre, ci de legitimatia ( „Cartea „ ) de jurnalist eliberata de Colegiul National al Jurnalistilor si , bineinteles, vizata periodic de acesta ( probabil contra cost ). In mod onest, trebuie sa recunoastem un progres remarcabil . In timpul comunismului ziaristii mergeau din proprie initiativa , cu masina de scris in brate , la sediul Militiei pentru a fi luati in evidenta. Acum , legea si domnul Ghise le ofera galant , dar volens-nolens o evidenta la purtator care le dubleaza cartea de identitate cu una profesionala .

Acum , daca tot ii acreditam si controlam corespunzator pe jurnalistii supusi legilor, e cazul sa-i si aparam din oficiu de atacurile perfide ale competitorilor din afara breslei care ii pot ataca si in interiorul ei. In acest caz, Colegiului National al Jurnalistilor apara deontologic fruntariile profesiei capturand ingenios banii eventualilor agresori sau competitori lasandu-i astfel fara munitie de razboi : „ introducerea spre publicare a unor produse jurnalistice care nu provin de la cabinete de jurnalişti se pedepseşte cu amendă de până la trei salarii medii pe ţară ” . Cu alte cuvinte, publicarea unui articol dintr-o revista studenteasca , de pe un blog sau chiar din alta tara , s-ar putea interpreta urgent si lejer drept o oportunitate patriotica pentru majorarea bugetului de stat cu trei salarii medii pe tara deoarece , dupa „ Legea jurnalistului ” pot fi publicate numai articolele si opiniile „ legal autorizate ”. Punct.


3. Un posibil scenariu SF. Structurile castiga . Déjà vu.


De unde stiu acest lucru ? Sincer, nu stiu. Dar pot sa va ofer un scenariu antrenant ( in final voi devoala sursa ) care se va derula daca o anumita mentalitate si daca structurile impersonale care o reprezinta si pe care , la randul lui , le reprezinta , constient sau , nu domnul Ghise, vor castiga pariul cu jurnalistii.

Mai intai, va urma o campanie masiva in mass-media prin care conditia si statutul jurnalistului vor capta atentia publica . Vor fi puse pe tapet deontologia , trecutul , prezentul si viitorul profesiei de jurnalist si vor fi oferite publicului dezbateri televizate nesfarsite despre deontologia jurnalistului , apararea dreptului la imagine al cetateanului , institutiilor si statului, despre riscurile imense ale practicarii profesiei de catre neaveniti , etc. dezbateri initiate chiar corifeii ei .

Cuvantul de ordine se va referi la statutul profesiei si al jurnalistului ( care trebuie sa fie aparate de „pericole”, „intrusi ” , „ neautorizati ” ) si la necesitatea unei practicari democratice a profesiei de jurnalist care sa nu lezeze drepturile la imagine ale cetatenilor si/sau institutiilor/ statului , deci numai „ in conditiile legii ” si numai de catre persoanele „ legal abilitate ”, sanctiunile propuse in caz contrar avand in mod inevitabil un caracter penal.

Punctul central al dezbaterilor va fi pledoaria pentru „Legea jurnalismului” ( recte o Lege a presei...) respectiv o lege organica ( pentru ca dupa adoptare sa nu mai poata fi abrogata decat cu 51 % din voturile Parlamentului ) . care probabil va prevede in inconfundabilul stil de alta data , ceva de genul :

Art.... – Prezenta lege reglementează modul de exercitare a profesiei de jurnalist cu drept de liberă practică, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Jurnalistilor din România.

Consecinta logica va fi ca de la apararea statutului si drepturilor jurnalistului , se va ajunge in mod deontologic la infiintarea unei institutii eficiente care sa faca acest lucru atat la nivel central cat si in teritoriu. Dar pentru ca aceasta institutie sa posede painea si cutitul profesiei , si sa nu poata fi contestata cumva de catre Facultatile de Jurnalism deja existente in universitatile romanesti, se va specifica prin lege ca aceasta institutie confera dreptul de a practica profesia ( deci este una de acreditare , nu de formare ). Pentru orice eventualitate si ca sa fie liniste in parcare si sa nu mai existe loc de intors , s-ar putea specifica simplu ceva de genul :

Art.....- Colegiul Jurnalistilor din Romania este o organizatie profesionala de drept privat ,etc...care are rolul de a reprezenta si de a ocroti la nivel national si international interesele profesiei de jurnalist

In mod inevitabil , o institutie atat de serioasa va avea o nevoie imperioasa de angajati ( probabil ca vreo 70 ar fi suficienti ...) dar si de un spatiu pe masura obligatiilor sociale liber asumate. Ca atare, din textul „ Legii Jurnalistului ” nu va lipsi un articol de genul :

Art.... - Spaţiile necesare desfăşurării activităţii structurilor de conducere ale Colegiului Jurnalistilor din România şi ale filialelor teritoriale ale acestuia se asigură, potrivit legii, de catre Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat.

Aceasta „ Lege a Jurnalistului ” va fi urmata in mod necesar de „ Norme si instructiuni de aplicare” care la randul lor fi adoptate prin hotarare de guvern.

Dupa aplicarea legii si obtinerea sediului de la stat, cei care se vor ocupa de apararea drepturilor ziaristilor prin controlul activitatii lor vor ajunge la concluzia inevitabila ca „ datorita cresterii volumului sarcinilor de indeplinit si complexitatii activitatii Colegiului Jurnalistilor din Romania ” spatiul obtinut de la stat este deja insuficient si atunci vor solicita jurnalistilor acreditati sa fie de acord cu achizitionarea de catre Colegiul Jurnalistilor din Romania a unui teren pe care sa fie construit din fonduri propriu un sediu corespunzator nevoilor institutiei chemate sa apere, dar in conditii optime acum , statutul si drepturile jurnalistilor acreditati care cotizeaza legal in acest scop.

Daca va obtine si aceasta aprobare , nu peste multa vreme Colegiul Jurnalistilor din Romania va putea reveni cu o alta solicitare in care va cere cere acelorasi membrii cotizanti aprobarea finantarii proiectului pentru construirea sediului Colegiului Jurnalistilor ( ca orice sediu al unei institutii moderne, europeane, acesta va avea o valoare aproximativa de minimum 1.000.000 de euro fara actualizari ).

Abia acum putem spune ca drepturile si statutul profesiei de jurnalist , ca si deontologia acesteia, sunt aparate in mod corespunzator pentru ca in acest mod jurnalistii au intrat in Europa adica in randul lumii, breslei si profesiilor liberale de la noi . Ei vor beneficia de un sediu ultramodern ( ca psihologii ) , vor avea un Colegiu ( ca medicii... ) , vor lucra legal - adica nu subversiv- in cabinete individuale sau asociate ( ca avocatii ) si vor plati un impozit pe venit ( ca economistii sau contabilii acreditati ) statului , eventual si breslei.

In mod evident vor exista si oaresce contraindicatii in legatura cu exercitarea profesiei de jurnalist , ceva de genul :

Art.... Dreptul de practica jurnalismul inceteaza daca persoana inscrisa in Colegiul Jurnalistilor a fost condamnata pentru o fapta prevazuta de lege...si daca persoana a fost condamnata definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni ....in imprejurari legate de exercitarea profesiei de jurnalist si pentru care nu a intervenit reabilitarea

Pentru persoanele care vor candida pentru functiile de raspundere din cadrul Colegiului Jurnalistilor , probabil se va solicita in mod expres „ sa dea o declaratie olografa, pe propria raspundere , ca nu au facut Politie Politica inainte de 1990 ”. Si cu asta, basta !

Cu alte cuvinte, absolut toti jurnalistii romani vor fi inventariati, controlati , verificati si acreditati pentru a activa intr-un cadru legal adecvat. Pe de alta parte , in acest scenariu ultrademocratic de tip SF , dreptul de a exercita o profesie democratica dar intr-un cadru organizat va fi conferit unui numar cat mai mare de cetateni care vor beneficia probabil de aceasta sansa. Cu totul intamplator , observam ca in acest scenariu ipotetic alocat presei si jurnalistilor nici macar nu este enuntata problema ofiterilor de Securitate de alta data ( de informatori nici nu mai e cazul sa vorbim ) sau a ofiterilor acoperiti de acum . E drept ca in justitie un magistrat care judeca furtul unei gaini isi poate pierde painea daca a fost ofiter de Securitate altadata sau este ofiter acoperit acum. Dar cum in societatea noastra , economic vorbind , gainile sunt mult mai importante decat ziarele, ceea ce legea nu interzice in mod expres, permite in mod implicit. Ca atare, democratic vorbind, un ziarist intr-o situatie civila echivalenta are toate sansele sa-si pastreze vechea slujba .

Revenind la aspectele pur pragmatice vom constata ca o asemenea structura ar evolua inexorabil catre soarta tragica a Colosului din Rhodos daca nu este sustinuta in mod necesar de o infuzie substantiala de capital pentru ca , in ultima instanta „ banii vorbesc ” . Cum ii obtinem ? Nici o problema, in mod absolut legal. Legea propusa de domnul Ghise prevede expres ca jurnalistii sunt atestati odata la 3 ani . In mod evident, atestarea faptului ca pentru ziaristul Popescu scrie chiar acel Popescu si nu un altcineva care se da drept ziaristul Popescu , costa. La fel costa si eliberarea cartii de presa care certifica acest lucru pentru ca organele in drept sa-i legitimeze pe cei doi dar sa nu-i confunde. Si cum democratia si libertatea incurajeaza prin definitie creativitatea , ne putem imagina usor o pusculita legala in care , pe langa sursele de finantare enuntate anterior , putem include usor si altele deoarece inventivitatea statului, institutiilor si a romanului nu are limite in materie de taxe:

- o taxa pentru analizarea dosarului de atestare în vederea eliberării atestatului pentru practicarea profesiei de jurnalist
- o taxa de ...interviu
- o taxa in vederea eliberării certificatului de înregistrare a formei independente de exercitare a profesiei de jurnalist
- o taxa pentru cotizaţia anuală a jurnalistilor cu drept de practică inscrisi in Colegiul Jurnalistilor
- o taxa pentru analizarea dosarului în vederea eliberării avizului de funcţionare a cabinetelor jurnalistice înfiinţate în cadrul unei entităţi din sectorul public sau privat
- o taxa pentru analizarea dosarului pentru avizarea şi înregistrarea furnizorilor de formare profesională şi a entităţilor asimilate (asociaţii, fundaţii, universităţi ),etc. ,etc., etc.,...



Putem trece acum in revista beneficiile economico-sociale ale acestei legi liberale respectiv numarul de iepuri impuscati cu o singura lovitura. Mai intai, sub umbrela legii am legat mainile jurnalistilor si i-am izolat in cadrul societatii. Dupa aceea, le-am umblat la buzunare si i-am obligat sa finanteze chiar institutia care ii controleaza si le da ( sau nu ! ) dreptul sa profeseze. In alti termeni de la cenzura ideologica primitiva de tip comunist ( vorbesti, dispari ! ) am trecut la cenzura economica moderna de tip capitalist ( platesti, existi ! ) Apoi, ca sa le inchidem definitiv gura , aplicam pur si simplu regula sfanta conform careia cea mai buna aparare este atacul si putem folosi pe post de berbec exact ceea ce vrem sa reprimam , respectiv deontologia profesionala , ca tot este acesta la moda pe toate ecranele. Abia acum putem sa inchidem in liniste cercul de creta caucazian ( cum ar fi zis Bertold Brecht ) cu ceva de genul :

Art..... Jurnalistii care încălcă dispoziţiile Legii Jurnalistilor.... sau care desfăşoară activităţi de natură a aduce atingere demnităţii profesionale se află în stare de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de jurnalist ....Orice manifestare a jurnalistilor având ca scop promovarea sau implementarea unor măsuri contrare prevederilor Legii Jurnalistilor aduce atingere demnităţii profesionale ...

In sfarsit, daca scenariul SF pe care l-am oferit pentru implementarea „ Legii Jurnalistului ” vi se pare , pe drept cuvant, de-a dreptul imposibil , va asteapta o surpriza. Acest tip de scenariu nu numai ca fost creat in toate detaliile dar a fost pus deja in practica si cu simt de raspundere intr-un alt domeniu foarte sensibil – psihologia *) . Legea propusa acum cu totul intamplator si in mod dezinteresat pentru ziaristi , ii calca voios pe urme . Generic vorbind , intr-o societate ca a noastra in care totul este posibil ( sau nu ? ) orice cetatean poate avea propria lui opinie despre marirea sau decaderea unor profesii liberale din trecut, prezent si viitor pentru ca legislatia si documentele oricarui domeniu sunt teoretic accesibile oricui. Poate, dar numai in mod virtual. In mod real , cu toate ca am ajuns in Europa, unii care sustin ca sunt dintre noi ( sau, ma rog, ar fi alesi de noi ) pretind mereu ca merg inainte dar privesc tot timpul inapoi pentru ca lupul isi schimba parul , dar naravul ba . Este si acesta un drept democratic, nu ?


Sergiu SIMION





*) Legea nr.213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania ( Monitorul Oficial, Partea I nr. 492 din 01/07/2004 ).





N.B. Pentru cei interesati, eventual si pentru domnul Ghise care poate avea astfel la dispozitie o sursa fecunda de inspiratie , pe http://www.copsi.ro/pot fi gasite oricand orice alte detalii si cu lux de amanunte.

Niciun comentariu: