Michael Bird - Viitorul presei din Romania – motive de optimism
Intre cultura dialogului si cultura invectivei
Este adevarat ca aici suntem pe primul loc in lume la viteza de conectare la Internet , altfel spus suntem primii in lume la viteza comunicarii cu ceilalti si in ceea ce priveste accesul la informatia (publica) globala. Intrebarea fara raspuns este cum se impaca acest fapt absolut remarcabil cu situatia in care Romania se afla de exemplu , pe primul loc in UE la rata de infectare a computerelor cu programe daunatoare ( http://www.gandul.info/it-c/raport-microsoft-romania-numarul-unu-in-ue-la-rata-de-infectare-a-computerelor-cu-programe-daunatoare-11582794 ).
Este adevarat ca ” libertatea in online prospera – iar mediul asta e din ce in ce mai puternic. Hotnews e un forum pentru o multitudine de voci, bloguri si opinii care continua sa stapaneasca un public larg.”
In sfarsit, este adevarat ca :
” In Romania, jurnalistii sunt sub presiune. In grupurile de presa de prim rang, sunt interese financiare si politice care ii compromit. Editorii sunt subordonati frecvent proprietarilor, care sunt la randul lor subordonati vreunui politician care dicteaza tonul si continutul editorial al produsului si al canalului.
Romania are, insa, o proliferare a canalelor media care au interese politice variate, intr-un conflict deschis. Este o forma perversa de pluralism mediatic – insa vorbim de un pluralism mediatic.
Multi dintre jurnalistii acestor ziare, siteuri web sau canale TV mananca rahat cand seful le comanda sa fie un difuzor pentru bani si putere. Isi justifica siesi ca, daca pot sa relateze macar 50 la suta din timp actiuni care merita sa fie investigate, e acceptabil ca in restul timpului sa faca PR unei afaceri sau unui politician, sub masca unui reportaj. Se supun pentru ca si ei trebuie sa-si plateasca chiria. Am compasiune pentru situatia asta. Iar dinamica asta nu e diferita de cea din ziarele englezesti – care aproape toate sunt partinitoare fata de o agenda politica.
Jurnalistii au insa puterea sa spuna nu – chiar daca asta inseamna ca isi pierd slujba. Nimeni nu impusca, bate sau baga la puscarie jurnalisti in Romania.”
Romania are, insa, o proliferare a canalelor media care au interese politice variate, intr-un conflict deschis. Este o forma perversa de pluralism mediatic – insa vorbim de un pluralism mediatic.
Multi dintre jurnalistii acestor ziare, siteuri web sau canale TV mananca rahat cand seful le comanda sa fie un difuzor pentru bani si putere. Isi justifica siesi ca, daca pot sa relateze macar 50 la suta din timp actiuni care merita sa fie investigate, e acceptabil ca in restul timpului sa faca PR unei afaceri sau unui politician, sub masca unui reportaj. Se supun pentru ca si ei trebuie sa-si plateasca chiria. Am compasiune pentru situatia asta. Iar dinamica asta nu e diferita de cea din ziarele englezesti – care aproape toate sunt partinitoare fata de o agenda politica.
Jurnalistii au insa puterea sa spuna nu – chiar daca asta inseamna ca isi pierd slujba. Nimeni nu impusca, bate sau baga la puscarie jurnalisti in Romania.”
Ca sa spunem totusi intreg adevarul si cetatenii sunt sub o presiune enorma ( poate chiar mai mare decat a jurnalistilor care suporta presiunea unui singur sef ) cu atat mai mult cu cat ei suporta si presiunea jurnalistilor si pe cea a televiziunilor ( ca sa nu mai spunem ca in principiu tot jurnalisti sunt si cei care manipuleaza opinia publica ) .
In sfarsit , in aceasta excelenta analiza ati omis sa analizati , cu experienta si detasarea dvs , genul de climat social de la noi generat si indus de catre presa si media romaneasca , respectiv de catre unii jurnalisti si lideri de opinie.
Este vorba , pe de o parte , de calitatea comunicarii si dialogului social , iar pe de alta parte de abolirea standardelor morale si deontologice . Mai exact, degradarea limbajului folosit in spatiul public si promovarea atacului la persoana tin mai degraba de o cultura a invectivei si agresivitatii decat de un dialog civilizat si european .
Ca jurnalist cunosteti desigur ca liberatea presei si inexistenta cenzurii nu garanteaza neaparat ( pentru autori si cititori ) dreptul la libera exprimare a opiniei pentru ca pot exista multiple forme de intimidare si santaj social mascat prin care acesta poate fi de fapt inhibat si blocat.
De multe ori, chiar discutiile din forum-urile articolelor de pe Contributors.ro degenereaza in atac la persoana si insulte . Pe de alta parte, pentru prima data am vazut pe aceasta platforma si autori care isi ataca si insulta proprii cititori ( detalii aici :http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html) si era interesant de stiut daca aceasta practica bizara este numai una autohtona sau o regasim si in alte spatii culturale pentru ca pana acum nu am mai auzit de autori care sa-si insulte proprii cititori . Din acest punct de vedere , ar fi fost foarte interesant sa aflam opinia dvs cu privire la acceptarea si/sau promovarea atacului la persoana de catre jurnalisti si lideri de opinie pentru ca acesta , se stie , suplineste de fapt lipsa argumentelor fiind o forma clara de agresivitate sociala ( “The mobilisation toward ruining the reputation of adversaries is the prelude to the mobilisation of violence in order to annihilate them.” )
In sfarsit , in aceasta excelenta analiza ati omis sa analizati , cu experienta si detasarea dvs , genul de climat social de la noi generat si indus de catre presa si media romaneasca , respectiv de catre unii jurnalisti si lideri de opinie.
Este vorba , pe de o parte , de calitatea comunicarii si dialogului social , iar pe de alta parte de abolirea standardelor morale si deontologice . Mai exact, degradarea limbajului folosit in spatiul public si promovarea atacului la persoana tin mai degraba de o cultura a invectivei si agresivitatii decat de un dialog civilizat si european .
Ca jurnalist cunosteti desigur ca liberatea presei si inexistenta cenzurii nu garanteaza neaparat ( pentru autori si cititori ) dreptul la libera exprimare a opiniei pentru ca pot exista multiple forme de intimidare si santaj social mascat prin care acesta poate fi de fapt inhibat si blocat.
De multe ori, chiar discutiile din forum-urile articolelor de pe Contributors.ro degenereaza in atac la persoana si insulte . Pe de alta parte, pentru prima data am vazut pe aceasta platforma si autori care isi ataca si insulta proprii cititori ( detalii aici :http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html) si era interesant de stiut daca aceasta practica bizara este numai una autohtona sau o regasim si in alte spatii culturale pentru ca pana acum nu am mai auzit de autori care sa-si insulte proprii cititori . Din acest punct de vedere , ar fi fost foarte interesant sa aflam opinia dvs cu privire la acceptarea si/sau promovarea atacului la persoana de catre jurnalisti si lideri de opinie pentru ca acesta , se stie , suplineste de fapt lipsa argumentelor fiind o forma clara de agresivitate sociala ( “The mobilisation toward ruining the reputation of adversaries is the prelude to the mobilisation of violence in order to annihilate them.” )
Cand la cel mai inalt nivel al statului nostru este nevoie de incheierea unui „acord (scris) de colaborare institutionala” , prin simpla extrapolare oricine poate intelege cum stau lucrurile in realitate la nivelul ansamblului nostru social.
Mai clar, regulile polemicii civilizate stabilite de compatriotii dvs de la Oxford inca din 1860 (!) nu par sa prinda radacini aici, nici dupa mai mult de doua decenii de libertate a presei care la noi s-a tradus de multe ori prin abolirea standardelor morale si deontologice si prin promovarea unui climat social otravit care tine mai degraba de cultura invectivei si atacul la persoana decat de fair-play –ul intelectual si cultural european .
In sfarsit, viitorul presei romanesti nu cred ca poate fi disociat de comportamentul moral si deontologic al jurnalistilor si liderilor de opinie. Dupa experienta acestor doua decenii deja trecute , opinia mea de simplu cititor ( uneori comentator ) , pe termen scurt , este pesimista cu privire la viitorul presei romanesti .
Sursa : http://www.contributors.ro/editorial/viitorul-presei-din-romania-%E2%80%93-motive-de-optimism/#comment-158841
Si o promovare informala a acestor opinii pe Contributors.ro :
E randul tau
Completari
Adriana Gorga spune: 
Nu stiu de ce, in ultima vreme cand citesc ceva interesant, de altfel, cu referire la presa din Romania, apar referinte la o materie fecala.
Cristian Tudor Popescu spunea intr-un interviu recent (cu multe informatii utile) :
“Puteam să nu mă implic în presă, la presă e cu noroi, tată, e cu c....t, e cu hazna, îţi sare în faţă, te umpli de c....t, de sânge, e altceva!” (http://adevarul.ro/news/adevarul-125-ani/interviu-cristian-tudor-popescu-patriciu-transformat-adevarul-intr-un-pliant-mall-1_5264229ac7b855ff565c9e64/index.html)
“Puteam să nu mă implic în presă, la presă e cu noroi, tată, e cu c....t, e cu hazna, îţi sare în faţă, te umpli de c....t, de sânge, e altceva!” (http://adevarul.ro/news/adevarul-125-ani/interviu-cristian-tudor-popescu-patriciu-transformat-adevarul-intr-un-pliant-mall-1_5264229ac7b855ff565c9e64/index.html)
D-l Bird e mai elegant aici, si pastreaza ambiguitatea (produs de cofetarie / excrement):
“Multi dintre jurnalistii acestor ziare, siteuri web sau canale TV mananca rahat cand seful le comanda sa fie un difuzor pentru bani si putere”.
“Multi dintre jurnalistii acestor ziare, siteuri web sau canale TV mananca rahat cand seful le comanda sa fie un difuzor pentru bani si putere”.
Stau si ma intreb, dar in acelasi timp va intreb si pe dvs.: Sa fi intrat oare toata presa româneasca in zodia naturalismului ?
- Cel mai scurt raspuns ar fi : “Le style c’est l’homme même” ( Buffon ).Nu cred ca a intrat toata presa in aceasta zodie ci au intrat numai unii autori, jurnalisti, publicisti si lideri de opinie deveniti inevitabil modele sociale ( acestia sunt, cu acestia defilam ) care din anumite motive doresc sa imprime acest curs dialogului din spatiul public si chiar vietii publice romanesti.
Pe de alta parte, nici o persoana publica dintre acelea care au predilectie pentru limbajul urii ( scris sau vorbit ) – agresiv, obscen, de satra , de maidan, sau de cazarma ( in alti termeni manifesta predilectie pentru ceea ce psihanalistii denumeau odata fixatie anala, orala sau genitala ) nu poate explica in mod coerent de ce in Romania ( tara europeana, cu o cultura si traditii care ne fac cinste si pentru care altii ne invidiaza ) nivelul polemicilor din spatiul nostru public nu se ridica nici macar la nivelul regulilor polemicii civilizate stabilite de catre Universitatea Oxford inca din 1890 .
Probabil ca asa se doreste,Pe de alta parte, agresivitatea verbala si degradarea limbajului public sunt de fapt forme de intimidare si cenzura asupra exercitarii dreptului la libera exprimare a opiniei care in nici un caz nu trebuie confundat cu “dreptul la insulta” , pentru ca si spatiul public este un spatiu care trebuie respectat.
In acest sens, CEDO a luat deja o decizie istorica ce ar putea avea consecinte majore pe termen lung asupra dialogului din spatiul public si asupra climatului social din tarile membre ale Uniunii Europene , inclusiv in tarile foste comuniste , deci si in Romania unde dialogul public ( in special cel din zona online ) ajunge de multe ori in zona suburbanului
(http://www.pcworld.idg.com.au/article/528799/eu_court_holds_news_website_liable_readerscomments/) .
