Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke

miercuri, 19 februarie 2014

Domnul Gabriel Liiceanu si prisosul de iubire


Pentru domnul Gabriel Liiceanu educatia ( si nu numai, daca ne gandim ca fraza finala din celebrul “Apel catre lichele” se incheie tot cu un “Si daca veti face un pas inapoi, va vom iubi “) este in primul rand iubire.  Intr-un articol recent il citeaza in acest sens pe Nietzesche :

” un prisos de iubire dincolo de iubirea de sine “.

In articolul publicat recent pe Contributors.ro *)  , merge chiar mai departe alegand in mod special din parabola Marelui Inchizitor din Frații Karamazov , o singura scena care rascoleste poate sensibilitatea ruseasca , dar oripileaza in mod cert sensibilitatea romaneasca traditionala.

Iata scena :

” Scena se închide, fără ca Isus să fi rostit vreun cuvânt. În schimb… „Ostaticul se apropie de el și sărută blând buzele ofilite ale bătrânului de 90 de ani. E singurul lui răspuns.” Atunci, Marele Inchizitor, înainte de a părăsi celula lui Isus cu „un tremur în colțul gurii” și „având balsamul ăsta pe inimă”, „se îndreaptă spre ușă, o deschide și spune: «Du-te și să nu mai vii… Să nu mai vii… Niciodată, niciodată!»”

Intepretarea filozofica avizata este redata printr-o discutie care a avut loc intr-o celula de la Jilava ( de aici unii ar putea face greseala sa creada ca in puscariile comuniste era timp berechet de discutii filozofice … ) :

” Dar știu că aceeași întrebare – de ce Isus l-a sărutat pe gură pe Marele Inchizitor? – i-o pune lui N. Steinhardt, în 1960, într-o celulă de la Jilava, prietenul său, sanscritologul Sergiu Al-George. Iată răspunsul acestuia: „Îi răspund doctorului Al-G. pre limba lui, adică în stil indianist: ca să-l treacă de la avidya („necunoaștere”) la vidya („cunoaștere”), ca să spulbere maya, adică să împrăștie fumul, să îndepărteze vălul, să risipească magia. După ce este sărutat, Marele Inchizitor, în sfârșit, vede realitatea. Sărutul, pe gură, acționează ca un șoc, zguduie, trezește.” (Jurnalul fericirii). ”

Subiectul este considerat si acum unul de actualitate . Aflam ca in librariile Humanitas profesorii de liceu organizeaza cu grupuri de liceeni seminare cu aceasta profunda tema filozofica , discutii din care intelegem imediat cat de derutati sunt tinerii discipoli care participa la acest tip de seminarii si pun intrebari . Pe de alta parte, nu putem deduce daca dascalii care le initiaza au si raspunsurile adecvate in aceasta situatie :

” Recent, la librăria Humanitas din Sibiu, o profesoară a organizat, cu un grup de liceeni anume pregătiți, o discuție în jurul legendei Marelui Inchizitor. La un moment dat, o elevă a întrebat-o pe profesoară cu o netrucată inocență: „Doamnă, de ce l-a sărutat Isus pe Marele Inchizitor pe gură? Era gay?”. Nu știu cum au deslușit dascălii scena și ce răspunsuri s-au dat.”

Personal nu inteleg de ce profesorii de liceu nu fac seminarii cu elevii de liceu despre scrierile lui Cehov de exemplu ( mult mai util pentru intelegerea societatii comuniste si post-comuniste si considerat de fapt cel mai mare psiholog rus ) , dar daca atat inteleg adolescentii din avidya, vidya si maya, atunci ce facem cu adultii ?
Solutia domnului Liiceanu este una atemporala, interogatorie si apodictica care extinde seminarul cu elevii de liceu din librariile Humanitas intr-un seminar ad-hoc si la nivelul cetatenilor luati in corpore :

” Știu, sună prost, dar avem urgent nevoie de un sărut pe gură. Și totuși cine, prin gestul acesta imaginat de Dostoievski, ar putea să împrăștie vălul, fumul și magia care stăruie peste mințile noastre?”

Nu suna prost, suna foarte prost. La noi ,si cand statul de drept scartaie din toate incheieturile , cetatenii afla stupefiati ca cei de profesie sefi pe bani publici , cu nevestele lor cu tot, au venituri (nemeritate) depasind Occidentul, tortionarii comunisti au scapat cam nepedepsiti, iar noul Cod Penal elibereaza la foc automat coruptii, criminalii , violatorii,etc. ( e drept, acestea nu sunt probleme filozofice si pentru seminarii cu elevii de liceu ) . Ca atare, in actuala stare de apatie si depresie sociala, si in loc sa sparga televizoarele care “le tranforma mintea in faina” ( l-am citat tot pe domnul Liiceanu ) , asta le mai lipsea romanilor !
Reactiile cititorilor articolului sunt mai mult decat elocvente . Cum era de asteptat, ele merg de la extaz mistic si linvistic si pana la contestare pragmatica :

Vali spune:
Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om… (Matei 15:18)
Buzele Marelui Inchizitor sunt vama de carne a cuvintelor lui. Prin gura lui e proclamată antropologia mațelor pline și a birocratizării ecleziale a sufletului, care e expresia unei inimi deviante. Buzele Mîntuitorului aduc lumii Adevărul și miza pariului eshatologic. Sărutul pe gurădin Frații Karamazov e felul în care Iisus înțelege să cauterizeze, prin „erotica” inimii divine,inteligentul neadevăr al buzelor Inchizitorului.
Logos spune:
Daca elita intelectuala a Romaniei, formatorii de opinie, s-ar adapa mai putin din Platon, scolastici, filosofie continentala (si, vai, texte sacre) si mai mult din Aristotel, iluministi, filosofie anglofona, probablil ca Romania ar deveni macar putin mai coerenta. Din pacate, stafia lui Noica bantuie mintile majoritatii intelectualilor articulati din Ro. Manuirea retoricii realismului transcendental si a aforismului religios sunt, in Ro, semne ale gandiri profunde… Care trebuie sa fie neaparat dilematica. Iar sub acest varf de aisberg elitist profund spiritual si dilematic, sub nivelul marii, sunt reprezentantii de drept ai poporului : gastile golanesti de politicieni care mimeaza fara succes ideologii politice si BOR – piaza rea a societatii si blestemul mentalului colectiv romanesc.
De asta, pentru publicul din Ro, nu Ivan ne aduce la realitate prin discursul Marelui Inchizitor, ci gestul ritualizat, sarutul lui Isus, repetat ostentativ si de Aliosa. Gest hristic devalorizat prin ritualizare si care tranteste usa in nas dialogului, curiozitatii, cunoasterii si nevoii de respunsuri valide.
Pe de alta parte, aici unde traiesc, este nevoie de forta de lucru ieftina, iar tarile balcanice care se balacesc intre neputinta, golanie, ortodoxie si dileme profunde sunt producatoare si furnizoare indispensabile de mana de lucru ieftina si, se pare, pentru multe generatii de acum incolo.

In consecinta , intre discursul elitei si asteptarile societatii romanesti exista o fractura care in loc sa se diminueze se adanceste in mod continuu . Cum au trecut deja mai mult de doua decenii de cand tot batem pasul pe loc, nu ne ramane decat sa asteptam aparitia altor teme de reflectie in discursul elitei romanesti si sa urmarim impactul lor asupra societatii noastre.
http://www.contributors.ro/cultura/un-sarut-pe-gura/#comment-173292


*) Gabriel Liiceanu - Un sărut pe gură

Niciun comentariu: