Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Thursday, January 4, 2018

Tabloidizarea psihologiei si psihiatriei sau profiler-ii de tip Facebook


" Orice aluzie depreciativa la sanatatea psihica a cuiva este interzisa constitutional.
Confidentialitatea privind sfera intima a unei persoane este un drept inalienabil "

“…ma ingrozesc la ideea ca psihologii vor trece acum cu patos la “vinatoare” de personalitati schizoide, de perversi potentiali si neurotici obsedati, cu sagetile unor chestionare fragile si nevalidate pe populatia pe care doresc s-o testeze. “; 
“Se depreciaza concomitent si perceptia sociala a psihologului, devenit astfel un fel de “justitiar”; si, in loc sa creasca accesibilitatea populatiei la consultatia psihologica si increderea in psiholog, se va obtine exact contrariul“. 
“Daca eu povestesc asta aici, voi fi intrebat daca nu cumva in Romania s-a instalat o noua dictatura. Orice aluzie depreciativa la sanatatea psihica a cuiva este interzisa constitutional, iar ierarhizarile de nivel mintal in sustinerea unor masuri sociale sint considerate elemente clare de rasism.”

Dan Gogleaza
psihiatru ,psihoterapeut
Germania

http://www.gogleaza.de/publicatii/Testarea%20psihologica%20a%20profesorilor%20este%20anticonstitutionala.pdf


Un articol aparut recent pe platforma Contributors.ro despre recenta crima de la metrou ( Andrada Ilisan – Cazul Magdalenei Serban de lametrou. Ce inseamna sa fii bolnav psihic ) incearca sa prezinte o problema grava , dar prin modul in care o trateaza reuseste sa o trimita in derizoriu.

Mai intai, nu este foarte clar scopul unui asemenea articol care porneste de la un caz particular ,se lanseaza in consideratii generale despre bolile psihice, se opreste la perceptiile cetatenilor asupra cazului prezentat in presa si in final procedeaza exact ca un chirurg care dupa ce a pus diagnosticul pacientului cu ajutorul publicului il invita sa asiste in sala de operatie.
Ca masura de siguranta, autoarea articolului isi asigura cu multa prudenta spatele tocmai pentru ca nu este foarte clar scopul acestui demers : 


„ Încercînd, cu precauție și rezervă (s.n.), să compun un portret psihologic preliminar (s.n.) al Magdalenei Șerban, …”

In acest caz, profiler-ul de circumstanta recunoaste si principala sa documentare asupra cazului ( „ compiland declaratiile culese din presa.. "), care in absenta contactului cu subiectul, echivaleaza cu comportamentul unui medic care ia temperatura bolnavului prin poşta . Cu toate acestea, nu rezista tentatiei de a-i atribui la intamplare stari si sentimente asupra carora , in absenta contactului cu persoana in cauza, nu are de fapt nici un fel de control sau certitudine: 


„ Sigur, toate aceste observații sunt speculative (s.n.), dar mi se par utile, nonetheless.
Pe aceeași cale, compilînd declarațiile culese din presă (s.n.), reiese parcă (s.n.) împietrirea, abrutizarea celui hăituit de viață, împietrire ostilă ce culminează în acte teribile de sociopatie: desconsiderarea profundă a celuilalt și a vieții lui (s.n.).”

Dupa aceasta introducere ambigua si prudenta, ca lucrurile sa fie si mai interesante pentru modul in care trateaza codul deontologic respectat de psihiatri si de psihologi (https://laurbadea.wordpress.com/tag/secret-medicalconfidentialitatea-datelor-pacient/), autoarea ofera cititorilor posibilitatea democratica si tentanta de a deveni co-participanti la alcatuirea unui profil psihologic compus ad-hoc „cu precautie si rezerva” , dar in absenta subiectului.
Asa-zisa analiza care aminteste de aforismele celebrului Silviu Brucan ( “mai binele e dusmanul binelui” ; „ (intai ) trebuie sa fie mai rau ca ( dupa aceea ) sa fie mai bine” etc. ) este cantonata in tautologii, truisme , banalitati , generalizari gratuite, neclaritati, ambiguitati , confuzii, relativism si paralogisme de genul celor de mai jos , uneori de un comic involuntar :


„ Vedem bine, e greu să stabilești ce e adevărat și ce e fals cînd vine vorba de realități psihologice.” (1)

„ Niciun om nu e în întregime bolnav psihic. Iar altul în întregime sănătos psihic.”(2)

"Orice om se pretează la îmbolnăvire (perturbare), la fel cum orice om se pretează la robustețe psihică."(3)

" Dar nu discernămîntul îi separă pe cei bolnavi psihic de cei sănătoși. ...Au discernămînt, dar ce le lipsește lor este controlul asupra propriei persoane, asupra propriei vieți. Aceasta este una dintre deosebirile esențiale între omul sănătos și omul bolnav psihic, din punctul meu de vedere. "

„Boala psihică ia naștere prin agravare și acumulare. Unitate în obscuritate, asta e patologia.”

„ Mintea, spre deosebire de un genunchi rănit, nu sîngerează atunci cînd se lovește de un obstacol.”

„ Cît timp iadul personal îți face rău numai ție, ești demn de milă. Cînd muți iadul tău asupra celorlalți, mila te abandonează.”

„ Sigur că Magdalena Șerban avea discernămînt cînd a împins-o pe tînăra Alina Ciucu în fața metroului, curmîndu-i viața. Avea discernămînt în sensul că nu era în comă (s.n.) cînd a împins-o."

„Dînd timpul înapoi cu această femeie bolnavă (iremediabil condamnată), stăruind asupra vieții ei timpurii, asupra traumelor ei, asupra depresiei ei, asupra obsesiei ei, asupra neputinței și disperării, ne putem însuși mai bine realitatea psihică care ne înconjoară în continuare dar pe care o sesizăm cu dificultate .”(4)

„Să vorbim despre posibilul ei trecut traumatic, înseamnă să facem cunoscut universul psihic al individului social și faptul miraculos că viața psihică produce consecințe în viața reală .”

„ E un fir de ață care o desparte pe Magdalena Șerban demnă de milă de Magdalena demnă de dispreț/ură . Toate faptele personale de viață care ar fi putut fi aduse în favoarea ei, nu mai încălzesc azi pe nimeni. ".

„Pînă să o omoare pe Alina Ciucu, Magdalena Șerban era o victimă. Apoi victima a devenit agresorul criminal."


Acest demers psihologic si literar in acelasi timp, se transforma intr-o clacă sau mai bine zis şueta tovaraseasca ( pomelnic, vorba autoarei ) de tip Facebook in care toata lumea ( inclusiv cititorii ) participa cu drept egal de vot pentru ca dupa aceea , eventual, " sa anunte cazul la Politie”  vorba lui Toparceanu . Sub bagheta autorizata a autoarei , subiectul este "judecat" de catre comunitate ( interesant, psihiatrul este citat penultimul ) in stilul anilor `50 : 


Înainte și după tragedie. Ce știm despre Magdalena Șerban

Reacția comunității. (Dogville-ul): 
Avocata apărării: 
Spitalul Penitenciarului Jilava:
Deținuți din sala de judecată: 
Avocata din nou: 
Tatăl adoptiv al fetei omorîte: 
Mătușa fetei omorîte: 
Un domn care a însoțit-o la filmul “Crima din Orient Express”, în Craiova: 
Angajata de la cinematograf:
Mama: 
Vecinul: 
Tatăl victimei de la stația de metrou Costin Georgian: 
Mecanicul trenului: 
Psihiatrul: 
Mai tîrziu, pe larg, același psihiatru:  
Ce spune (conform surselor) Magdalena Șerban despre ea însăși : 
Ce scria Magdalena Șerban pe contul ei de facebook înainte de tragedie : 

Interesant este ca in tot acest demers piesa de rezistenta care ridica mingea la fileu autoarei este exact ceea ce aceasta denumeste drept „comunitate”, dar dupa exemplul filmului Dogville ( https://en.wikipedia.org/wiki/Dogville) regizat de Lars von Trier . Rezultatul este un fel de ghiveci original in care se amesteca reactia "comunitatii" cu ceea ce spune avocatul, Spitalul Penitenciarului Jilava, psihiatrul , etc. 



„- Reacția comunității. (Dogville-ul)
Pe contul de facebook al Magdalenei Șerban (cont care nu mai există în prezent), oamenii indignați au decretat că femeia nu trebuie arestată, ci omorîtă; că trebuie lăsată să crape de foame, să moară în chinuri; personal, unii i-ar fi făcut injecție letală, alții ar fi ars-o de vie, alții ar fi pus-o să lucreze în mină pînă moare, unii i-ar fi recomandat ca în loc să stea prin pușcării, mai bine ar fi devenit donator de organe; alții mai naturaliști ar fi lăsat-o să o mănînce toții viermii, altii ar fi aruncat cu acid ca să “mori încet cu dureri groaznice criminalo”. Oameni cu poză de familie la profil (tătic, mămică și copilași) au numit-o foarte hotărît “asasină”, “maimuță păroasă”, “diavolul pe pămînt”, “javră ordinară”, “proastă handicapată”, “criminală penală”, “paralizată psihic”, “pocitania naibii cu malformația ta cu tot”.”

In acest caz autoarea mai ia inca o data temperatura de la distanta , de aceasta data nu subiectului Magdalena Serban , ci „pacientilor” de pe Facebook ( Dogville-ul) , iar dupa principiul unui vechi proverb chinez „ se adreseaza dudului injurand salcamul ” , respectiv transforma exceptia in regula si extrapoleaza particularul la general ( principiul dogmatismului ) patinand cu gratie printre norme deontologice , sociale , logice, etc.
Dupa ce apleaca urechea la „barfa” de pe Facebook fara sa ia in calcul specificul acestei retele sociale , se indigneaza metafizic, filozofic, psihologic si literar de ceea ce aude , dar nu intelege , respectiv „grozavia omeneasca” . I
n realitate , autoarea este pusa in dificultate de reactiile morale ale oamenilor care isi exprima indignarea fata de uciderea unui om , reactii pe care le trateaza ca „automatisme” si „excese emotionale” , pentru ca formatia ei este aceea de a pune „diagnostice” ( cf. 1….9 de mai jos ) , nu neaparat de a intelege aceste reactii .   Ca atare , nu ezita sa puna „diagnostice” la nivel individual si de grup celor citati, celor de pe Facebook, comentatorilor de pe Contributors.ro  si oamenilor in general : 

” Exact asta am simțit citind reacțiile oamenilor: liniștita lor încredere în sine, perfecta lor îndreptățire să îl pedepsească (la sînge) pe celălalt. Nu încetează să mă mire grozavia omenească, felul în care le reușește oamenilor această împărătească performanță: îndrăzneala (tupeul) morală de a se crede deasupra celorlalți – în măsură să fie călăii lor. Iluzia superiorității. Toți credem că suntem cu neprihănirea peste medie și nu mai are cine să compună media. " 
„ În pomelnicul acela al meu eram interesată să scot în evidență excesul emoțional (1) , exces care, în fct ( functie ? –n.n. ) de forma pe care o îmbracă, să sugereze instabilitate emoțională(2), incapacitatea de a controla o indignare(3). “Spurcatul ca la ușa cortului” evidențiaza un anumit profil emoțional(4), o anumit stil de reglare emoțională(5), să știți. Gîndiți-vă că nu are sens să ii scrii public femeii “javra nenorocită”, nu are niciun folos, prin urmare reacția pare mai degrabă un automatism(6). M-aș gîndi că oamenii aceea, la nervi, ar putea vorbi la fel cu copiii lor, acasă, cu soțiile/soții lor. Vedeți, multe lucruri mărunte trimit la firea noastră și ne dau în vileag(7). Nu știu cum arată “vorbele dvs războinice”(8), ar trebui sa îmi dați un exemplu, ca să speculez ce ar spune(9) despre dvs :)”
http://www.contributors.ro/cultura/cazul-magdalenei-%c8%99erban-de-la-metrou-ce-inseamna-sa-fii-bolnav-psihic/#comment-329831

Dupa principiul stafetei,  reflectorul articolului trece de la moartea victimei Alina Ciucu ( amintita o singura data la inceputul articolului ) la compasiunea pentru Magdalena Serban ( victima devenita agresor ) :

" Între zecile de comentarii de jupuire și ardere sub întunecatul drapel dinte-pentru-dinte, am găsit și comentariul unui domn care ridica o întrebare dureroasă: “Oameni buni, dar dacă i s-au întîmplat toate lucrurile astea? Dacă a fost violată în mod repetat de la vîrsta de 5 ani și nu a fost nimeni alături de ea să îi ia apărarea și să o sprijine? Ce poate gîndi și învăța despre viață, despre bine și rău un copil, în condițiile astea? Din păcate, psihicul uman este un lucru fragil. Orice ni se întîmplă în viață ne afectează psihic. De ce tindem să judecăm fără să știm ce se ascunde dincolo?” 
39 de oameni au fost de acord că, din păcate, psihicul uman este un lucru fragil și i-au datlike, inimioară și sad."

Articolul este prin definite manipulator in primul rand pentru ca porneste de la un caz particular pe care il transforma intr-o problema generala .
In realitate, vorbim despre o crima care poate avea ca autor o persoana responsabila din punct de vedere juridic ( in acest caz decizia o ia judecatorul ) sau o persoana bolnava psihic ( in acest caz decizia o ia psihiatrul ) , deci articolul care confunda platforma Contributors.ro si cititorii ei cu un seminar de psihologie clinica sau psihiatrie , este de fapt inutil ( daca autoarea dorea sa scrie un articol sau o carte de popularizare a psihologiei clinice avea mult mai multe optiuni ...).
Atunci care a fost de fapt ratiunea pentru care a fost scris ? Un posibil raspuns avem daca luam in considerare nu scopurile declarate, ci punctele marcate. Din aceasta perspectiva, spre deosebire de justitie si psihiatrie, autoarea articolului pledeaza pentru relativismul psihologic ( distinctia dintre sanatate si boala ar fi una relativa ) conform caruia nu exista decat o diferenta de grad intre oamenii normali si oamenii bolnavi :

„ Vedem bine, e greu să stabilești ce e adevărat și ce e fals cînd vine vorba de realități psihologice.” (1) 
„ Niciun om nu e în întregime bolnav psihic. Iar altul în întregime sănătos psihic.”(2) 
"Orice om se pretează la îmbolnăvire (perturbare), la fel cum orice om se pretează la robustețe psihică."(3)

Din nefericire, autoarea nu se opreste aici . Conform principiului caruia un ciocan vede toate lucrurile drept cuie , pentru ea cazul Magdalena Serban devine un caz-scoala, un fel de axis mundi in jurul caruia ar trebui sa se invarte totul si, la limita, autoarea cu cititorii ei cu tot, carora le ofera si sansa de a deveni un fel de detectivi amatori :


„Dînd timpul înapoi cu această femeie bolnavă (iremediabil condamnată), stăruind asupra vieții ei timpurii, asupra traumelor ei, asupra depresiei ei, asupra obsesiei ei, asupra neputinței și disperării, ne putem însuși mai bine realitatea psihică care ne înconjoară în continuare dar pe care o sesizăm cu dificultate .”(4)

Ca spunem lucrurilor pe nume, un criminal si/sau un bolnav psihic in nici un caz nu sunt si nu pot fi reprezentativi la nivel social ( marile probleme ale Romaniei sunt cu totul altele ).
Acestia cad in sarcina justitiei si / sau psihiatriei respectiv a specialistilor in domeniu , nu a cetatenilor obisnuiti care nu sunt nici procurori sau judecatori , nici medici psihiatri, nici psihologi clinicieni. 
In realitate , articolul este o diversiune pentru ca trece de la particular la general, postuleaza diagnostice gratuite la nivel de comunitate, inverseaza planurile , instantele, rolurile sociale , raporturile si cauzalitatile , iar prin acelasi (im)personal "ne", acolo unde de fapt ar trebui sa actioneze profesionistii , implica auditoriul in profesia sa si in presupozitiile sale tacite : 

" Ne putem folosi de cazul Magdalenei Șerban fiindcă suntem înconjurați (s.n.) și în prezent (as we speak) de oameni pentru care, așa cum spuneam la început, viața mentală este un chin. Oameni labili care nu au ucis pe nimeni și pentru care întreaga vulnerabilitate psihică poate reprezenta o pledoarie în favoarea lor. Ne poate fi milă de cei pe care vulnerabilitatea îi condamnă deocamdată doar sufletește, fără să îi condamne penal. Și fiindu-ne milă, să ne silim să facem ceva pentru ei. "

In esenta , avem in faţă un fel de balon de incercare lansat pentru a lua pulsul "comunitatii" in conditiile noului statut al psihologiei .  Autoarea,  ca reprezentata a noii psihologii si a noului val de psihologi ,  nu face altceva decat sa aplice ceea ce au fost invatati sa aplice de catre cei care i-au format si le conduc destinele, dar recunosc ca au facut-o prost : 

" În concluzie, prin politicile academice centralizate şi locale am ratat şansa normalizării psihologiei pentru cel puţin încă o generaţie (+20 de ani) şi am redus contribuţia acesteia la ştiinţa românească şi astfel la competitivitatea ţării. Practic am „omorât” psihologia – în forma ei modernă – din nou, tocmai când o generaţie nouă începuse să fie interesată de normalizarea acesteia. Comuniştii au „omorât-o”, desfiinţând-o; noi am „omorât-o”, „desfigurând-o”! Nici nu ştiu ce este mai rău…Cred că Goangă, Gruber, Motru, Mărgineanu, etc. nu ar fi foarte mândri de noi. Să bată clopotele! " 
Daniel David 
http://www.contributors.ro/cultura/sa-bata-clopotele-pentru-psihologia-romaneasca%E2%80%A6/

Pe cale de consecinta, adevarata problema este de fapt una mult mai veche . Psihologia romaneasca traieste o melodrama , breasla psihologilor este antrenata in scandaluri triviale interminabile care ii afecteaza grav credibilitatea (http://romanialibera.ro/special/dezvaluiri/colegiul-psihologilor-din-romania-isi-alege-conducerea--cu-scandaluri--politie-si-violente-l-dezvaluire-rom%C3%82nia-libera-444786 ) in timp ce psihologii onesti traiesc o adevarata drama ( "Quis qustodiet custodes" ) , dar despre care , printr-o reglementare interna ale domeniului ( Dispozitie privind unele măsuri pentru respectarea cadrului legal de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică - 14 februarie 2007 ) , nu au voie sa vorbeasca. 
Altfel spus cazul Magdalena Serban , cu tot dramatismul sau zguduitor , nu este principala problema a psihologiei romanesti si nici a societatii romanesti, dar este folosit drept paravan pentru a aduce in vizorul publicului un domeniu care nici dupa trei decenii nu si-a rezolvat gravele probleme interne.



http://www.contributors.ro/cultura/cazul-magdalenei-%c8%99erban-de-la-metrou-ce-inseam
na-sa-fii-bolnav-psihic/#comment-330271

http://www.contributors.ro/cultura/cazul-magdalenei-%C8%99erban-de-la-metrou-ce-inseamna-sa-fii-bolnav-psihic/#comment-330272


( aceste comentarii a fost trimis pe 04.01.2018 la Contributors.ro, dar au fost sterse de catre redactie ( putin probabil , ar fi prima data cand se intampla acest lucru de cand  comentez pe aceasta platforma ) sau de catre autorul articolului ( cel mai probabil ).





Comentarii Contributors.ro 



Robert spune:
Mi se întâmplă uneori să mă las purtat de val, să fiu atât de indignat, încât să spun vorbe „războinice”. Sunt fapte atât de îngrozitoare, încât îmi spun și spun că ar trebui pedepsite pe măsură. Cu toate acestea, în ciuda celor scrise uneori pe Facebook, nu am luat niciodată toporul ca să îi dau în cap vreunui făcător de rele. N-am spânzurat pe nimeni. N-am tras pe nimeni pe roată. N-am jupuit pe nimeni de piele. Cred că ar trebui înțeleasă, tot psihologic și tot cu discernământ, și reacția publicului. Erau printre comentatorii aceia părinți? Ei bine, poate că atunci când au fost atât de vehemenți în reacțiile lor, au fost așa deoarece s-au gândit la copiii lor care ar putea cădea victime într-o zi unor asemenea persoane. Erau printre comentatori oameni care folosesc metroul zilnic? Ei bine, poate că s-au imaginat pe ei înșiși în situația de a fi aruncați în fața trenului și de a înceta să mai existe la doar 10 secunde după ce glumeau cu un prieten la telefon. Câți dintre cei care au cerut pedepse crunte pentru criminală (căci MȘ este fără doar și poate o criminală, chiar dacă lipsită de discernământ) și-au pus în practică cerința? Cred că dvs. faceți o confuzie aici. În timp ce aveți dreptate că MȘ suferă de o boală și ar putea să nu fie responsabilă de fapta comisă, faceți un „pomelnic” lung și inutil al unor reacții violente care nu au fost și nu vor fi transpuse în practică. Da, oamenii înjură, cer pedeapsa cu moartea, își strigă ura sau disprețul, iar după 5 minute dau „like” unei postări oarecare. Superficialitatea cu care tratează toate lucrurile se aplică și în cazul unui astfel de caz. În plus, de condamnat este sistemul care nu face nimic pentru a izola și trata persoane ca MȘ.
Și, apropo, după mediatizarea cazului, eu nu am cerut „moartea asasinei” pe Facebook. Am semnat doar o petiție pentru montarea unor panouri la metrou. Nu îmi dau seama cum se face că ați văzut doar reacții de un anumit tip față de caz. Sigur există și din cealaltă categorie.

  • Andrada IlisanAndrada Ilisan spune:
    @Robert: semănați cu unul din apropiații mei, și el a ridicat unele din problemele pe care le ridicați dvs. :) Vă mulțumesc pentru comentariu. În pomelnicul acela al meu eram interesată să scot în evidență excesul emoțional, exces care, în fct de forma pe care o îmbracă, să sugereze instabilitate emoțională, incapacitatea de a controla o indignare. “Spurcatul ca la ușa cortului” evidențiaza un anumit profil emoțional, o anumit stil de reglare emoțională, să știți. Gîndiți-vă că nu are sens să ii scrii public femeii “javra nenorocită”, nu are niciun folos, prin urmare reacția pare mai degrabă un automatism. M-aș gîndi că oamenii aceea, la nervi, ar putea vorbi la fel cu copiii lor, acasă, cu soțiile/soții lor. Vedeți, multe lucruri mărunte trimit la firea noastră și ne dau în vileag. Nu știu cum arată “vorbele dvs războinice”, ar trebui sa îmi dați un exemplu, ca să speculez ce ar spune despre dvs :)
    Sigur că înteleg spaima, nelinistea cetatenilor care s-ar gîndi că ar fi putut fi ei sau copiii lor în locul tinerei AC. La cîteva zile după eveniment am ajuns eu însămi în București si am circulat cu metroul și am stat departe de marginea peronului. Și am privit la ceilalți călători să văd în ce fel domneste precauția dupa tragedie.
    Indignarea poate lua multe forme și fiecare forma pe care o îmbraca sa vorbeasca despre firea/personalitatea celui indignat.
    Putem presupune, ca daca MȘ ar fi asistat la o astfel de tragedie și ar fi ajuns sa comenteze pe contul vinovatei, ar fi folosit aceeasi apostrofare isterică, necontrolată, impulsivă.
    In rest, ma atrag reacțiile patologice, pe ele vreau sa le pricep :) Cele decente, de bun simț sunt inteligibile. :)
  • Sergiu Simion spune:
    Excelent comentariul dvs care in cateva propozitii clare si concise anuleaza aproape jumatate din prezumtiile tacite ale unui articol confuz, ambiguu si manipulator care , lung cat o zi de post, nu reuseste sa spuna ceva clar si cu adevarat consistent :
    „ Cred că ar trebui înțeleasă, tot psihologic și tot cu discernământ, și reacția publicului. Erau printre comentatorii aceia părinți? Ei bine, poate că atunci când au fost atât de vehemenți în reacțiile lor, au fost așa deoarece s-au gândit la copiii lor care ar putea cădea victime într-o zi unor asemenea persoane. Erau printre comentatori oameni care folosesc metroul zilnic? Ei bine, poate că s-au imaginat pe ei înșiși în situația de a fi aruncați în fața trenului și de a înceta să mai existe la doar 10 secunde după ce glumeau cu un prieten la telefon. Câți dintre cei care au cerut pedepse crunte pentru criminală (căci MȘ este fără doar și poate o criminală, chiar dacă lipsită de discernământ) și-au pus în practică cerința? Cred că dvs. faceți o confuzie aici. În timp ce aveți dreptate că MȘ suferă de o boală și ar putea să nu fie responsabilă de fapta comisă, faceți un „pomelnic” lung și inutil al unor reacții violente care nu au fost și nu vor fi transpuse în practică. Da, oamenii înjură, cer pedeapsa cu moartea, își strigă ura sau disprețul, iar după 5 minute dau „like” unei postări oarecare. Superficialitatea cu care tratează toate lucrurile se aplică și în cazul unui astfel de caz. În plus, de condamnat este sistemul care nu face nimic pentru a izola și trata persoane ca MȘ.”
    In realitate , autoarea este pusa in dificultate de reactiile morale ale oamenilor care isi exprima indignarea , reactii pe care le trateaza ca „automatisme” si „excese emotionale” , pentru ca formatia ei este aceea de a pune „diagnostice” ( cf. 1….9 de mai jos ) , nu neaparat de a intelege aceste reactii . Cu alte cuvinte , ati fluierat in biserica , si asa ceva nu putea sa fie trecut cu vederea si v-ati trezit si dvs cu unul ca si multi alti comentatori inclusiv de pe Facebook :
    „ În pomelnicul acela al meu eram interesată să scot în evidență excesul emoțional ( 1), exces care, în fct de forma pe care o îmbracă, să sugereze instabilitate emoțională (2) , incapacitatea de a controla o indignare(3). “Spurcatul ca la ușa cortului” evidențiaza un anumit profil emoțional (4), o anumit stil de reglare emoțională, să știți. Gîndiți-vă că nu are sens să ii scrii public femeii “javra nenorocită”, nu are niciun folos, prin urmare reacția pare mai degrabă un automatism (5). M-aș gîndi că oamenii aceea, la nervi, ar putea vorbi la fel cu copiii lor, acasă, cu soțiile/soții lor (6). Vedeți, multe lucruri mărunte trimit la firea noastră și ne dau în vileag (7). Nu știu cum arată “vorbele dvs războinice”, ar trebui sa îmi dați un exemplu, ca să speculez(8) ce ar spune (9) despre dvs :) „
    Aceasta atitudine a fost remarcata si de un alt comentator :
    „ Ca sa citez pe cineva de mai sus ” Legal, discernamantul nu e altceva decat a face diferenta sau a realiza ce este binele din punct de vedere social si raul din punct de vedere social. Binele tau personal si raul tau personal n-au nici un amestec.” Si discutia trebuia oprita aici.
    Si doamna,cred ca ati incurcat rolurile, lasati-o mai usor cu jignirile voalate si analiza de “expert” la adresa celor care au scris in termeni prea duri (conform parerii dvs personale) pe facebookul criminalei si poate , zic, incercati sa nu mai vorbiti atat de plin de compasiune despre o persoana care a luat o viata, stiind foarte bine ca ia o viata,intelegand ce insemna sa faci asta si care e impactul, premeditand si incercand repetat sa ia o viata,incercand apoi sa scape. Ca a fost trista in timp ce facea asta sau ca a avut o copilarie nasoala e irelevant. Dar in orice caz, sigur va multumeste din celula pt apologie.
    Un articol inutil, pe alocuri revoltator …”
    In orice caz, acest tip de articol ambiguu si manipulator prin confuzia planurilor , cred ca ar merita din plin o „ analiza de continut ” care sa ne arate cum si de ce se poate transforma un caz particular intr-o problema generala.

No comments: